Despre bani s-a vorbit şi se vorbeşte de când lumea, chiar dacă se spune că au apărut pe o anumită treaptă a evoluţiei societăţii, dar pentru că sunt un simbol al bogăţiei materiale, ei sunt obsesia unei lumi frământate de criză şi de atâtea drame personale care se consumă zi de zi şi ceas de ceas, mai ales atunci când ora de curs are un ceas mai deosebit şi adânc fixat în mentalul tinerilor care învaţă în şcoală.
Mihaela spune că „Banu-i ochiu’ dracului”!
La disciplina Economie, la tema despre „Piaţa monetară”, am găsit de cuviinţă ca înainte de abordarea temei acesteia, să fac un sondaj în rândul elevilor de clasa a XI-a şi să-i solicit să răspundă la întrebarea: „Ce înseamnă banii în viaţa oamenilor”, iar dintre toate răspunsurile, am ales pe acela al elevei Mihaela Vlădoiu, o fată inteligentă şi trăitoare într-o comună din jurul municipiului, care mi-a răspuns astfel: „Pe la noi prin sat circulă proverbul Banu-i ochiu’ dracului, da-i al dracu şi când nu-i, pentru că eu cred că se duce aşa de repede, precum viaţa omului. Banul aduce câteodată fericire, dar uneori şi necazuri. Cu cât ai mai mulţi bani, cu atât se cheltuiesc mai repede şi fără socoteală”, ceea ce întăreşte ideea că, de multe ori, dacă ne referim la plata sistemului pe care l-a inventat acest tip de capitalism sălbatic, ei, bine, şi în mintea unor tineri liceeni, aceasta se vădeşte a fi împărţită într-un segment care reprezintă plata muncii pentru accesul în sistem, deoarece pe piaţa forţei de muncă nu ai acces, dacă n-ai posibilităţi, iar o altă parte o reprezintă cheltuielile capitalului pentru a întreţine maşinăria sistemului aducător de profituri uriaşe pentru bogaţi, fără a neglija polul opus, unde vom descoperi doar o amărâtă contribuţie din care abia dacă se acoperă fragila subvieţuire a săracilor planetei.
Despre sănătatea sistemului şi liniştea lumii
Fără intenţia de a exagera în abordări istorice, cred că rolul monedei în viaţa economică şi socială necesită abordarea evoluţiei şi a funcţiilor îndeplinite de aceasta, încă din perioada circulaţiei pieselor din metale preţioase. Posibilitatea utilizării sau nu a banilor ca instrumente pentru reglarea mecanismelor economiei este evidenţiată în cadrul teoriilor care s-au dezvoltat prin studierea acestui domeniu. Dacă analizăm cu atenţie, în limbajul curent şi în literatura de specialitate se utilizează atât termenul de „bani” cât şi cel de „monedă”, acesta din urmă fiind folosit în special în ţări vest-europene pe care le numim civilizate, unde desemnează, potrivit definiţiei dată de dicţionarul Larousse, „o piesă de metal, emisă de autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de schimb”. În acest fel, rezultă că noţiunea de monedă nu se identifică cu banii, aceasta reprezentând doar o parte a masei băneşti. Se preconizează o serie de proiecte de redresare menite să readucă sănătatea sistemului şi liniştea lumii, dar, dacă specialiştii care aduc în atenţie asemenea soluţii “miraculoase”, până la urmă nu se vor dovedi capabili să readucă şi încrederea în fundamentele sistemului, desigur, oricâte promisiuni electorale vor curge pe ecranele televiziunilor, nu ne putem imagina însănătoşirea situaţiei prea curând! Cred că sunteţi de accord că niciun plan din lume, nu ne va spune cum se poate repara „substanţial“ şi sufleteşte încrederea însăşi în ziua de mâine, care a suferit o degradare prin deviere magică şi prin idolatrizare, fiind vorba de atâtea zeci de ani de idolatria “societăţii de consum”, de credinţa secularizată în puterea banului marii metropole, dolarul sau euro, pe fondul evoluţiei unor fenomene datorate sistemului.
Se poate vorbi şi despre “spălarea banilor”!
Aş fi dorit să le vorbesc elevilor despre “spălarea banilor”, un proces complicat care parcurge mai multe etape şi implică multe persoane şi instituţii. Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infracţională sunt transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde provenienţa sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. De multe ori, necesitatea de a recicla banii decurge din dorinţa de a ascunde o activitate infracţională, considerată cea mai periculoasă componentă a economiei subterane, deoarece cuprinde activităţi de producţie, distribuţie şi consum de droguri, trafic de arme, traficul de materiale nucleare, furtul de automobile, prostituţia, traficul de carne vie, corupţia, şantajul, contrabanda şi falsificarea de monede sau de alte valori. Aici, cred că intervine Educaţia, care nu înseamnă doar naşterea unor idei bune sau a unor sentimente lăudabile, pentru că nici ideile, nici sentimentele nu sunt îndeajuns, când trebuie să urmeze acţiunea. Se ştie că omul învaţă mai repede din greşelile proprii decât din cele ale semenilor, însă, când e vorba de „reparat”, de suportat consecinţele greşelilor altora, lucrurile se inversează, iar pentru Mihaela şi pentru colegii ei de generaţie, când vorbim de participarea elevilor, mizeria bogăţiei parcă le insuflă un fel de dispreţ faţă de cei care au convertit sufletul omenesc într-o clepsidră a curgerii banilor!
Prof. Vasile GOGONEA
