Lucrare de control… la EDUCAŢIE – Educaţia azi, între cifre statistice şi degradarea continuă

153

rezultate-bacalaureat-2011-iasiComentariile privind rezultatele examenului de Bacalaureat continuă să atragă atenţia şi să evidenţieze mai multe “puncte de orbire” decât puncte de vedere, chiar dacă toată lumea se îndreaptă asupra cauzelor care au determinat această situaţie îngrijorătoare a învăţământului românesc.

Specialişti, experţi şi analişti mai mult sau mai puţin avizaţi în domeniul Educaţiei, caută să surprindă cele mai importante cauze ale rezultatelor foarte slabe ale Bacalaureatului din acest an, începând cu supravegherea strictă, o desfăşurare monitorizată prin camerele instalate în sălile de examen, asociată cu scăderea continuă a calităţii educaţiei, chiar dacă au circulat prin şcoli diferite programe despre “noua calitate a educaţiei”, toate acestea fiind asociate cu demotivarea cadrelor didactice şi a elevilor care manifestă un dezinteres tot mai mare faţă de procesul instructiv-educativ!

Despre ingerinţele politicului în sfera educaţională…

În comentariul de astăzi, aş dori să pornesc de la cauza cauzelor, despre care, din varii motive, nimeni nu face vorbire. Pentru a limita câtuşi de puţin efectul imediat al “punctelor de orbire”, deoarece, dacă privim cu atenţie situaţia reală, chiar din interiorul sistemului, cred că politizarea excesivă a învăţământului şi ingerinţele politicului în sfera educaţională constituie cauza principală a degradării şcolii româneşti. Dacă în urmă cu mai bine de două decenii slujitorii şcolii şi învăţăceii acestora trebuiau să…cânte partidul, vremurile “democraţiei originale” ne-au demonstrat că în şcoală se face politică mai mult ca niciodată, că toată “obştea” trebuie “să încânte” partidul, din moment ce toată suflarea, începând de la directorii de şcoli, continuând cu inspectorii şcolari şi până la funcţionărimea ministerului de resort, nu fac altceva decât să pună în practică politica partidului care guvernează. În felul acesta, putem spune că şcoala a devenit “sine die” o arenă a circului politicianist şi o pepinieră a manifestării propagandiştilor de partid, ca să nu mai vorbim despre “fluturaşii” care zboară prin sălile de clasă în perioada campaniilor electorale. Da, oameni buni, aceasta este o realitate incontestabilă şi de la ea pornesc toate cauzele care au condus şi conduc mereu la degradarea sistemului educaţional, în pofida faptului că manipulatorii de imagini caută să identifice o complexitate de cauze pentru rezultatele înregistrate la acest Bacalaureat, pe care unii îl numesc „dramă naţională”, alţii „moment de răscruce” sau numai „moment al adevărului” pentru şcoala românească. De multe ori, îmi vin în minte cuvintele savantului rus, Pavlov, care spunea: “Aveţi răbdare: învăţaţi, acumulaţi, combinaţi faptele(…) Observând, învăţând, experimentând, siliţi-vă să nu vă opriţi la suprafaţa faptelor, ci căutaţi să pătrundeţi în taina originilor lor”, iar în legătură cu acest deziderat, un scriitor italian, autorul unei cărţi intitulate “Barbarii”, consideră că există savanţi adevăraţi, pe care îi compară cu scafandrii care coboară în adâncuri pentru a descifra tainele lumii, şi o altă categorie de cercetători, pe care îi compară cu “surferii”, preocupaţi de a se menţine mereu “pe val”, chiar dacă acest val se dovedeşte un adevărat “tsunami” care mătură totul în cale! Cifrele Bac-ului ne arată că 65 de liceeni din toată ţara au obţinut media 10 la Bacalaureat, că 65,03% este cea mai mare rată de promovare din ţară şi s-a înregistrat în judeţul Suceava, că 44,47 % este promovabilitatea la prima sesiune a Bacalaureatului din 2011, înainte de contestaţii, iar Gorjul se situează sub această cifră, la aproximativ 35% promovabilitate, că 661 de candidaţi au fost eliminaţi pentru că au încercat să copieze iar în 28 de licee din ţară, niciun elev nu a luat Bacalaureatul! Elevii spun că profesorii le-au încurajat lenea, iar managerii instituţiilor repetente, că tinerii n-au luat în serios gravitatea examenului.

Bacalaureatul are şi funcţia de evaluare a sistemului de educaţie!

Pe de altă parte, cei care caută să abată atenţia de la trista realitate consideră că nu toată lumea trebuie să aibă Bacalaureat(??!!), pasă-mi-te, că în România s-a diluat puternic ideea că această diplomă trebuie să fie una meritată şi nu este una pentru toată lumea, din moment ce nu mai avem un învăţământ de masă! Dar, sunt rezultatele acestea o “oglindă” fermecată sau o “fotografie a realităţii din şcoală”, câtă vreme Bacalaureatul are şi funcţia de evaluare a sistemului de educaţie, nu doar o funcţie de certificare a unor rezultate obţinute de către elevi? Ideile şi mentalităţile acestea fiind asociate şi cu un fel de tradiţie balcanică, de a găsi mijloace neortodoxe în a obţine rezultate cu orice preţ, prin fraudă, prin copiere sau prin mituire? Da, da, frauda repetată în timp a produs ideea că învăţământul poate fi parcurs fără muncă şi fără efort, iar prin aceasta, calitatea educaţiei a scăzut continuu în ultimii 20 de ani, profesorii sunt „demotivaţi” şi “tăiaţi” la salarii, într-un cuvânt, în general, oamenii şi-au pierdut încrederea în şcoală şi educaţie, pentru că acestea nu mai reprezintă garanţia reuşitei în viaţă. Din păcate, fiecare dintre noi are senzaţia că trăim într-o ţară unde oamenii nu mai au repere morale, unde nivelul de trai nu mai are legătură cu competenţa! Da, stimaţi cititori, din păcate avem tot mai puţini profesori valoroşi, iar o programă tot mai stufoasă include chiar elemente de facultate la nivel de liceu, la diverse materii! Iată, am analizat anterior prestaţia Ministrului Educaţiei, dar, se pare că Domnul “Sinistru”, persoana care ar trebui să cunoască limba română cel mai bine, o încurcă tot mai des şi după ce a spus cu guriţa lui fermecată că substantivul coleg e de genul neutru, după dezacordul “problemele…este că sistemul de învăţământ”, după ce a urat prichindeilor “bun venit în clasa întâia”, acum, domnia sa demonstrează că nici la scris nu e mai puţin “original”, din moment ce în CV-ul domnului Funeriu, la rubrica numere de telefon, acesta scrie telefon de “servici” în loc de “serviciu”, iar dacă nici el nu foloseşte corect limba română, atunci ce pretenţii am mai putea avea de la cei care au dat BAC-ul anul acesta? Nu mică mi-a fost mirarea când am auzit un părinte care spunea: “Copiii au fost stresaţi de camerele video. Ar trebui să-l dăm pe Funeriu în judecată”, dar, important este să încercăm să ne apropiem de adevăr, pentru că este nevoie de evaluarea mai serioasă a sistemului, trebuie să ne facem evaluarea mai precisă, să luăm măsurile care se impun, să evaluăm profesorii, managerii, inspectorii, în funcţie de rezultatele obţinute, nicidecum în funcţie de culoarea carnetului de partid!

Să ne îndreptăm către soluţii pentru ca elevii să promoveze!

Se pare că expresia „Bac-ul cu cele mai proaste rezultate din istorie” este o expresie veche de un an, dar, deşi abia atunci începeam să ne dezmeticim, fiindcă aflăm că diplomele se pot vinde ca la piaţă şi că pot exista licee cu „promovabilitate zero” la Bacalaureat, multe au fost uitate şi trecute cu vederea. Iar, deşi “rezultatul-dezastru” de anul trecut părea să aibă asemenea explicaţii de rutină, fiindcă doar 44% dintre candidaţi au reuşit să ia Bac-ul din prima sesiune a acestui an, cu 20% mai puţini decât în 2010, pentru situaţia dramatică din acest an, cred că abia acum începem să developăm imaginile care conturează “fotografia ruşinii” şi a degradării calităţii educaţiei. Căutând acul în carul cu fân, poate ar fi nimerit să vorbim despre un set de cauze şi despre un set de vinovăţii, care de care mai acroşante şi mai demne de luat în seamă! Da, e adevărat că preţul e mare, dezamăgirea trebuie să fie mare în rândul elevilor, profesorilor şi părinţilor, dar trebuie să vedem cine sunt responsabilii pentru toate acestea. Aş începe cu vinovăţia sistemului. Vor nu vor, au n-au resurse intelectuale, toţi elevii au fost obligaţi să meargă pe traseul liceal, chiar dacă s-ar fi simţit mai bine într-o şcoală profesională. Vedem, de altfel, că cele mai proaste rezultate sunt la grupurile şcolare, iar cele mai bune, la liceele teoretice, dar, cu toate acestea, diferenţierea nu trebuie să însemne discriminare! Sunt voci care consideră că trebuie să ne îndreptăm către soluţii ca elevii să promoveze, iar una dintre ele este pregătirea suplimentară pe toată perioada vacanţei, pentru recuperarea materiei. Una dintre măsurile care se impun de urgenţă este susţinerea examenului de Bacalaureat la nivel diferenţiat, adică, elevul care vrea să meargă mai departe, la facultate, să susţină un examen de un nivel ridicat, iar cel care se mulţumeşte doar cu liceul, să aibă subiecte mai uşoare. Aceştia din urmă să fie pregătiţi pentru piaţa muncii, pentru producţie, dar, cât de dificil este să accepţi în pripă o asemenea soluţie!

Modelele promovate de societatea românească aflată în continuă tranziţie!

Sunt voci care vin “de sus”, unele poate sunt doar “puncte de orbire”, potrivit cărora, oricât de proaste ar părea, rezultatele din acest an, ele trebuie privite ca fiind cele corecte, că “datoria ministerului este aceea de a organiza un examen corect, care să producă o fotografie cât mai fidelă şi o corectă ierarhizare a absolvenţilor”. Unii demnitari “de rang” simt nevoia să le spună absolvenţilor care nu au promovat Bacalaureatul în această sesiune şi părinţilor acestora că această nereuşită trebuie să se transforme într-un punct-cheie pentru o nouă mobilizare, că nu e pierdut în acest moment nimic, pentru că ei au posibilitatea de a se mobiliza, că în toamnă va exista o nouă sesiune, deci o nouă şansă pentru ei, că gesturile disperate de sinucidere nu pot fi o soluţie la vârsta tinereţii! Unul dintre secretarii de stat din Ministerul Educaţiei face precizarea că liceele cu “promovabilitate zero” vor intra în procedură de monitorizare, că managerii care nu-şi fac datoria riscă sancţiunile prevăzute legal”! Oricum, vom trăi şi vom vedea! La rândul lor, persoane mai mult sau mai puţin avizate sunt în căutare de soluţii “magice”, deoarece se propune un examen de maturitate divizat, conform nivelului real din licee, mai ales că ar trebui conceput un alt sistem de evaluare. Sigur, poate Bacalaureatul ar trebui să fie o chestiune de merit, nu de obişnuinţă, iar elevii care au o inteligenţă de natură practică, ar trebui să fie îndrumaţi către şcoli în care să deprindă o meserie, iar aceasta să fie premisa de la care “specialiştii” vin şi cu soluţii pentru ca „dezastrul” de la Bacalaureatul din acest an să nu se mai repete. În încheiere, aş aminti, doar în treacăt, punctul de vedere al d-lui Mugur Isărescu, care e de părere că gradul redus de promovare a Bac-ului nu ţine numai de clasa politică, ci şi de modelele promovate de societatea românească aflată în continuă tranziţie, dar, îmi stăruie în minte cuvintele aceluiaşi Pavlov, care spunea: “Să ţineţi minte totdeauna că ştiinţa cere omului toată viaţa lui. Şi de-aţi avea chiar două vieţi, nici acestea nu v-ar ajunge…Fiţi pasionaţi în munca şi în cercetările voastre”, poate şi ca un îndemn la mai multă meditaţie despre…Educaţie!

Prof. Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here