Urlă lătrăii îmbuibaţi, pe la alte porţi, căutând un os de ros, că e lovitură de stat în România. Latră pupincuriştii, adoratori ai vicleanului şi mincinosului Traian Băsescu, vărsând lacrimi îndrăcite, fluturând năframa pestilenţială ca în România, încălcându-se Constituţia, a fost pus la o parte vaporeanul smintit.
La îndemnul şi sub controlul acestui răufăcător, cobzarii slugarnici interpretează texte hă-hă-ite şi filistine bălmăjite de futilul lor mentor.
E posibil ca mulţi oameni să se fi speriat de tămbălăul făcut de Zeus-Băse şi „echipa obedientă de zgomote” a PDL în parlamentul european şi într-o bună parte din presa occidentală. Acuzele isterice şi iraţionale de lovitură de stat sau puci au avut destulă priză la cei slabi de înger şi uşor influenţabili. Întrebarea firească este: de ce? Este necesară o abreviată recapitulare. Noua majoritate parlamentară a provocat – prin moţiune de cenzură, aşadar pe cale parlamentară şi constituţională – căderea Guvernului MeReU. Ciclopul Băse se vede obligat să încredinţeze USL, respectiv lui Victor Ponta, preşedintele PSD şi copreşedinte al USL, formarea unui nou guvern. A contestat UE şi parlamentul european caracterul constituţional al formării noului guvern susţinut de o nouă configuraţie a majorităţii parlamentare? Nicidecum ! A fost considerată noua majoritate parlamentară drept neconstituţională? Niciodată! Această nouă majoritate parlamentară schimbă conducerile celor două Camere ale Parlamentului. Curtea Constituţională nu contestă schimbarea. Noua majoritate parlamentară îl suspendă – perfect constituţional – pe preşedintele impostor. Ei bine, de acum încolo se lansează formula ineptă „lovitură de stat”. Se vede treaba că Parlamentul României face o lovitură de stat?! E aiuritor şi neguros – cel puţin pentru oamenii care ştiu că loviturile de stat este o acţiune rapidă, care vizează răsturnarea regimului politic existent şi preluarea prin forţă, a puterii politice în stat.
Şi totuşi, cum se explică aceste glose scelerate? Oare să nu aibă ţările occidentale specialişti la ambasadele lor, oameni care urmăresc cu atenţie viaţa politică şi care cunosc Constituţia României? Au, cu siguranţă. Dar, dacă nu au pot să apeleze la R. Anastase, E. Udrea, Monica Tatoiu, M. Hoară, I. Oltean, E. Boc, A. Videanu şi alţii lor asemenea – mincinoşi de îngheaţă apele. Este de observat că exceptând-o pe Angela Merkel, care, după ce a fost dusă în eroare de Băselu, s-a cam grăbit, cancelariile occidentale au fost prudente, întregul tărăboi fiind susţinut în parlamentul european de către reprezentanţii partidelor „populare”, din care face parte şi PDL. Evident, o crasă mascaradă de partid. Şi dacă este, totuşi, ceva în plus? Traian Băsescu şi cozile de topor aservite lui sunt capabile de orice mârşăvie.
Pentru a înţelege ce ar putea fi în plus faţă de inflamarea „de partid” şi repulsia congenitală faţă de români, de cultură şi civilizaţie, educaţie şi respect, va trebui să ne întoarcem în anul 2004, la maligna „revoluţie portocalie”. Nu doar la cea din România, care l-a adus la putere pe smintitul Băsescu, dar şi la cele din Iugoslavia, Ucraina şi Georgia. Patru simultan. Să fi fost incidentale acest revoluţii dubios colorate? Remarcăm detaliata lor coordonare şi „sponsorizare” de cei interesaţi. Or, după cum, din imemorabilele vremuri, ştim, totul se plăteşte, cu vârf şi îndesat. Noii despoţi, instalaţi de revoluţiile bizar colorate vor fi avut de plătit – ulterior instalării lor. Înlocuirea intempestivă a lui „Dragă Stolo” cu circarul marinar, scremând lacrimi de crocodil parşiv, nu va fi fost neprevăzute. Să nu fi fost liberalii, reprezentaţi de T. Stolojan, o garanţie sigură a orientării României în folosul anumitor cercuri politico-economice occidentale. Poate – nu zic nu. Altfel cum ne-am putea explica faptul că, după ce dubiosul cameleon şi-a întors partidul cu 180 de grade, de la social-democraţi la „populari”, acestui impostor tolerându-i-se – şi în primul şi în al doilea mandat – grave încălcări ale Constituţiei? Cum se explică faptul că nimeni n-a observat, în Occident, cum cameleonul Băse se războia şi cu stânga, şi cu dreapta, fără nici o orientare doctrinară, ci doar cu scopul apărării cât mai multor puteri şi interese personale?
Am convingerea că înflăcărarea şi insomniile „popularilor” europeni au oarece motive „de afaceri”. Nu cumva căderea Guvernului MeReU – cel care se repezise să rezolve proiectul smintitului vaporean de înstrăinare a tuturor rezervelor subsolului românesc (metale, petrol, gaze) – a inflamat anumite „cercuri de interese” din Apus? Sunt sigur că da! Iar acestea şi-au păstrat speranţa în atotputernicia lui Zeus-Băse, dirijorul butoanelor şi telefoanelor dubioase, al făţărniciei şi ticăloşiei în spaţiul românesc. Iar dacă şi acesta este pus la stâlpul infamiei, nu cumva vor avea ceva de pierdut ori de înghiţit în sec? Indubitabil, aşa stau lucrurile. Nu este vorba, desigur, despre îndepărtarea României de NATO şi UE, ferească sfântul, ci, repet, de unele „cercuri de interese” – ori poate nici măcar de acestea, ci de modul în care ar putea face ele faceri în România. Este necesar să nu uităm niciodată vorbele testamentare formulate de M. Kogălniceanu pentru posteritate: „Soarta celor mici este totdeauna obiectul poftelor celor mari, fie ca individualitate, fie ca şi colectivitate”.
În esenţă problema este simplă: forţele politice care deţin noua majoritate parlamentară au dreptul să-şi exercite puterea pe care o deţin în Parlament – şi pe care, parţial, şi-au reconfirmat-o în urma alegerilor locale. Are dreptate Uniunea Europeană sau Comisia, Consiliul ori Parlamentul ei să ne dea ordine? În nici un caz: suntem o ţară suverană, cu drepturi egale, în UE, cu ale celorlalte ţări membre. Suveranitatea este baza puterii şi independenţei. Mă închin şi merg rememorând vorbele rostite cu credinţă de N. Titulescu: „România – ţară care-şi iubeşte puternic suveranitatea şi prestigiul său”. Românul trebuie să fie stăpân în ţara lui şi să-şi găsească el singur normele cele mai potrivite şi optime pentru a-şi etala demnitatea, independenţa şi neatârnarea. Grav este faptul că tocmai cozile de topor româneşti au scos la mezat păgubaş Constituţia.
Prof. univ. dr. Grigore DRONDOE
