În vecinătatea masivului Oslea, la contactul dintre munţi şi dealurile subcarpatice se află tânărul oraş Tismana. Condiţiile climatice cu influenţe mediteraneene îi conferă urbei caracterul unei veritabile stațiuni.
Localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări din judeţul Gorj fiind menţionată în documente din secolul XV ca târg şi ca reşedinţă a „Bănişorilor de Tismana”. Dar probabil că localitatea era cunoscută mai demult datorită Mănăstirii Tismana aşezată „ca o poliţă prinsă în coasta muntelui”, după cum spunea cunoscutul călător Paul din Alep în anul 1657 când a vizitat-o. Conform relatărilor populare Mănăstirea Tismana are la origine o bisericuţă din lemn de tisă de unde şi denumirea ei, precum şi a localităţii din apropiere.
Superlativ național
În apropiere, la Topeşti se află cea mai mare rezervaţie de castani comestibili din ţară, ce se întinde pe o suprafaţă de peste 60 hectare. Asupra prezenţei castanului comestibil în zona Topeşti – Tismana s-au emis de-a lungul timpului mai multe ipoteze.
Prima dintre ele susţinută de A. Ionescu consideră prezenţa castanului ca o continuare din era terţiară până în zilele noastre. Într-o a doua ipoteză se presupune că aceştia ar fi fost plantaţi de coloniştii romani în epoca de colonizare a Daciei. În sfârşit într-o a treia ipoteză susţinută de I. Conea se presupune aducerea şi plantarea castanului comestibil de către călugării ce au venit din sudul Dunării pentru întemeierea mănăstirii Tismana. De aici el s-ar fi răspândit în toate direcţiile, dar a rezistat numai pe ’’picioarele de munte’’ formate din roci calcaroase şi favorizat de climatul submediteranean. În aceste perimetre temperaturile medii anuale sunt mai ridicate cu 2-3 gr. C comparativ cu zonele depresionare, iar luna cea mai rece (ianuarie) aici are în proporţie de 80% valori ale temperaturilor medii zilnice pozitive.
Alături de castan în această ambianţă climatică mai creşte alunul turcesc, scrumpia, iedera şi liliacul sălbatic ce formează adevărate păduri cum ar fi cea de la Ponoare cu o suprafaţă de peste 20 hectare.
Cel mai vestit aşezământ monahal din Oltenia de sub munte
La jumătatea lui Gustar la Mănăstirea Tismana are loc hramul Adormirea Maicii Domnului, manifestare de o înaltă ţinută religioasă când mănăstirea şi schitul Cioclovina devin neîncăpătoare pentru credincioşii dornici să asculte Cuvântul Domnului.
Mănăstirea Tismana, cea mai vestită din Oltenia de Nord şi printre cele mai cunoscute locaşuri de cult din ţara, a fost întemeiată după cum atestă documentele în perioada 1375-1378 în timpul domniei lui Vladislav Voicu şi a lui Radu I, sub supravegherea călugărului greco-sârb Nicodin. De-a lungul timpului mănăstirea s-a bucurat de privilegii din partea domnitorilor având întinse domenii, sate, pescarii la Dunăre, precum şi venituri directe din casele domneşti.
Mănăstirea Tismana a avut şi de suferit fiind de mai multe ori prădată şi arsă ceea ce a condus la refaceri şi transformări succesive, astfel că în secolele 17-18 a servit ca și cetate de apărare. Tot cam în aceeaşi perioadă, mănăstirea a funcţionat şi ca și centru de cultură găzduind o şcoală de caligrafie.
O șansă ce trebuie valorificată
Din punct de vedere turistic, zona Tismana dispune de un uriaş potenţial ce a început să fie valorificat conform standardelor comunitare. Astfel se pot efectua excursii sau ascensiuni spre creasta Vîlcanului, culoarul Jiu-Cerna, traversarea spre Jiul de Vest ori spre Valea Cernei şi a Motrului. Amatorii de speologie au la dispoziţie peşterile Gura Plaiului şi Cioaca cu Brebenei, precum şi peşterile din perimetrul Motru Sec dezvoltate în zona platformei de eroziune carstică Gornoviţa. Perimetrul Tismana este deosebit de favorabil dezvoltării agroturismului, cea mai ecologică formă de turism datorită lipsei aproape în totalitate a factorilor de poluare, precum şi a păstrării aproape intacte a datinilor şi obiceiurilor populare. Prin noile amenajări turistice, Tismana se poate dezvolta pe viitor în conformitate cu standardele actuale de practicare a turismului.
Mugurel Petrescu
