Motto:
„Limba română/ a fost avariată/ și n-am avut timp/ de o reparație capitală./ Ce-am putut să facem,/ am făcut din mers./ Poezia mea/ dorește să devină/ soră de caritate/ și să fie trimisă pe front/ în războiul/ pentru renașterea limbii române…
Doamne,/ ajută limba română/ să fie ea însăși!”
Adrian Păunescu
Adeseori întâlnim în mijloacele de comunicare în masă (mass-media), îndeosebi în presă, scrierea incorectă a unor cuvinte, neologisme împrumutate, prefixate cu prefixul internațional „post”, cuvânt provenit din latină cu sensul „după”, „ulterior”, sau în cuvinte formate pe terenul limbii române cu elementul de compunere „post”. Corect: „postmodern”, „postmodernism”, „postrevoluționar”; incorect: „post-modern”, „post-modernism”, „post-revoluționar” etc.
Prin urmare, se scriu într-un singur cuvânt, cu anumite excepții. Cuvântul „post”, substantiv, din fr. „poste” cu sensul de sine stătător, independent morfologic, are o pluritate de sensuri: interdicția prescrisă credincioșilor de a consuma anumite alimente în zile sau periodic; loc unde stă santinela în serviciul de gardă; slujbă, funcție; post sanitar de prim ajutor, post hidrometric.
În cazul de față, „post” este prefix internațional (Ion Coteanu) sau element de compunere a unor substantive, adjective sau a unor verbe:”postabdomen” (fr. „postabdomen”); „postelectoral”(fr. „postelectoral”) ; „postdata” (fr. „postdater”) ; „postadopție” (post+adopție); „posteminescian” (post+eminescian), „postpune” (post+pune).
Exemple de cuvinte prefixate cu prefixul internațional „post”, în neologisme împrumutate din alte limbi: „postfață”(fr. „”postface”), opus lui „prefață” ; „postglaciar” (fr. „postglaciaire”); „postindustrial” (fr. „postindustriel”), „postludiu” (fr. „postlude”), opus lui „preludiu”; „postmeridian” (fr. „postmeridien”), opus lui „antemeridian” ; „postmodern” (fr. „postmodern”); „postmodernism” (fr. „postmodernisme”), (engl. „postmodernism”) ; „postotalitar” (fr. „posttotalitaire”) ; „posttraumatic” (engl. „post-traumatic”) etc.
Cuvinte formate în limba română cu elementul de compunere „post”: „postacut”, „postadopție”, „postaprindere”, „postcriză”, „postdecembrist”, „posteminescian” etc.
Se scriu cu cratimă, de regulă, locuțiuni provenite din limba latină: „post-factum”(după săvârșirea unui fapt), „post-mortem” (după moarte), „post-partum”, care apare în urma unei nașteri (lăuzie), „Post-scriptum” (P.S.), text care se adaugă la o scrisoare după o semnătură; „Post-post-scriptum” (P.P.S), text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum;”post-restant” (fr. „poste-restante”), serviciu special care păstrează corespondența la poștă, pentru a fi ridicată de destinatar; „post-Brexit”, după ieșirea Marii Britanii din UE.
În „post-cheie”, cuvântul „post” are înțeles de sine stătător, este independent morfologic (slujbă, funcție; un post foarte important). În două cuvinte separate, fără cratimă, se scrie locuțiunea adverbială din latină „post meridiem”(în cursul după-amiezii).
Abateri de la normele limbii române le-am constatat și în cazul folosirii incorecte, în exprimarea orală și scrisă, a articolului proclitic „lui”. Articolul este singura parte de vorbire flexibilă care nu are înțeles de sine stătător și nu poate îndeplini funcția de parte de propoziție. El însoțește substantivul și alte părți de vorbire declinabile, având rolul de instrument gramatical pentru exprimarea cazurilor. De menționat că în noua gramatică academică, coordonator Guțu Romalo-Valeria, „Gramatica limbii române”, vol. I: „Cuvântul” ; vol. II: „Enunțul”, tiraj nou, revizuit, Editura Academiei Române, București 2008, articolul nu mai este tratat ca o clasă lexico-gramaticală, ci ca o marcă a categoriei determinării.
După locul pe care îl are față de substantiv, articolul poate fi enclitic, când se alipește la sfârșitul substantivului, sau proclitic, când stă înaintea substantivului, ca un cuvânt independent. Articolele proclitice: articolul posesiv (genitival): „al”, „a”, „ai”, „ale” ; articolul demonstrativ (adjectival): „cel”, „cea”, „cei”’, „cele”; articolul nehotărât: „un”, „o”, „niște” ; articolul hotărât „lui”. Articolul hotărât „lui” la genitiv și la dativ apare ca un cuvânt de sine stătător (proclitic) înaintea următoarelor substantive: nume de persoane masculine sau feminine terminate în consoană ori în altă vocală decât „a”: „lui Constantin”, „lui Vasile”, „lui Carmen”, „lui Jeni”, „lui Mili”, „lui Lili”, „lui Tavi”, „lui Catrinel” etc ; „lui Vodă”;
-substantive comune nearticulate enclitic și urmate de un adjectiv posesiv: „lui frate-meu”, „lui văru-tău”; „lui tată-meu”, „lui tată-său”; popular: lui tată-meu, lui tată-tu, lui tată-su, lui tat-su, lui ta-su, lui tac-su (DOOM3);
-substantive masculine: „moș”, „nene”, „bade” urmate de un nume propriu: „lui nenea Vasile”, „lui moș Ion”, „lui badea Gheorghe”;
-tată(părinte), substantiv masculin articulat “tata” sau „tatăl”; G.D. tatei/ lui tata, tatălui; lui tata-moșu, lui tata-mare, lui tata-socru, lui tata-nașu etc. ;
-substantive care denumesc lunile anului: Zilele lui octombrie au fost călduroase. Articolul proclitic „lui” se folosește și înaintea numerelor care indică anii; În vara lui 2024 a fost o mare secetă.
Pentru că am observat deseori greșeli de tipul: Marele trofeu al Festivalului i s-a acordat lui Valeria Ionescu, venim cu precizarea că toate substantivele, nume de persoane feminine, terminate în vocala „a”, la genitiv si dativ se declină cu articolul enclitic, alipit la sfârșitul substantivelor: „Anei”, „Mariei”, „Valeriei”, „Ecaterinei” etc. Prin urmare, formularea corectă a enunțului mai sus-prezentat este aceasta: Marele trofeu al Festivalului s-a acordat Valeriei Ionescu sau Marele trofeu al Festivalului s-a acordat lui Ionescu Valeria.
După cum observăm, toate substantivele nume de persoane feminine, declinate la genitiv și dativ cu articolul proclitic „lui” sunt hipocoristice, adică exprimă un sentiment de mângâiere, de alintare, de dezmierdare: „lui Tanți”(Constanței), „lui Lili”(Lilianei), „lui Tenzi”(Hortenziei), „lui Xeni” (Polixeniei), „lui Sidi” (Sidoniei) etc.
Cu referire la substantivul „soră”, „Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române”, în ultima ediție, DOOM3, apare o modificare de normă: „soră” (grad de rudenie, călugăriță) la genitiv și dativ articulat: „surorii” ; vocativ „soro/soră”; plural „surori”: Dragă soro/soră, cum te simți printre străini? Soră, de când te afli la această mânăstire? Deci, în cazul de față, nu are loc nicio modificare.
Cuvântul „soră”, când are sensul de „infirmieră”, la genitiv-dativ articulat: „sorei/surorii”; vocativ „soră”; plural „sore/surori”. Semnul exclamării pus în fața substantivului ,,soră” are ca semnificație schimbarea normei, în raport cu dicționarele precedente, în sensul că la genitiv-dativ se admite și forma „surorii”, la fel și la plural: „sore/surori”.
Acum câteva zile, am observat pe micul ecran scrierea incorectă a cuvântului ,,neolegionar” (incorect ,,neo-legionar”). ,,Neo” este un element de compunere însemnând ,,nou”, ,,recent”, care serveşte la folosirea unor substantive şi a unor adjective. Exemple: ,,neolegionar”, ,,neoclasic”, ,,neoclasicism”, ,,neonazism”, ,,neofascism”, ,,neocomunism” etc. Deci, corectă este scrierea într-un singur cuvânt.
Constantin E. Ungureanu
