În urma studierii cărții ,,Conjugarea verbelor”, ediție revăzută, Editura Coresi, 2007, de Ana-Maria Barbu, 7500 de verbe, am constatat și unele abateri de la normele limbii. De exemplu, pentru verbul ,,a vrea”, modul indicativ, timpul imperfect, autoarea prezintă două variante, ambele ca fiind corecte; prima: ,,vroiam”, ,,vroiai”, ,,vroia”, ,,vroiam”, ,,vroiați”, ,,vroiau”; a doua variantă: ,,vream”, ,,vreai”, ,,vrea”, ,,vream”, ,,vreați”, ,,vreau”. Precizăm din capul locului că prima variantă, fiind de facto o contaminare între ,,a vrea” și ,,a voi”, este incorectă. Mioara Avram pleda pentru verbul ,,a vrea”, nicidecum pentru ,,a voi”.
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a doua revăzută și adăugită, Univers Enciclopedic București, 2005 (DOOM2) notează verbul ,,a vrea” în cele două situații: verb tranzitiv de conjugarea a II-a, indicativ, imperfect, cu formele: ,,vream”, ,,vreai”, ,,vrea”, ,,vream”, ,,vreați”, ,,vreau”; ,,a vrea”, verb auxiliar pentru indicativ, timpul viitor: ,,voi”, ,,vei”, ,,va”, ,,vom”, ,,veți”, ,,vor”. Este înregistrat și verbul ,,a voi”, tranzitiv, conjugarea a IV-a, cu următoarele forme pentru indicativ prezent: ,,voiesc”, ,,voiești”, ,,voiește”, ,,voim”, ,,voiți”, ,,voiesc”; imperfectul: ,,voiam”, ,,voiai”, ,,voia”, ,,voiam”, ,,voiați”, ,,voiau”.
În concluzie, formale contaminate (,,vroiam”, ,,vroiai”, ,,vroia”, ,,vroiam”, ,,vroiați”, ,,vroiau”), întâlnite la tot pasul în presă și în exprimarea verbală și scrisă, sunt incorecte.
Supunem atenției și implicațiile ortografice prezente în conjugarea unor verbe de conjugarea I (nu a II-a, deși grafic corespund) precum urmează: ,,a agrea”, ,,a crea”, ,,a procrea”, ,,a recrea” și ,,a suplea” (,,a suplini”), formate din rădăcinile: ,,agre”, ,,cre”, ,,procre”, ,,recre”, ,,suple” plus sufixul infinitival ,,a”. Aceste verbe, conjugate, îl păstrează pe ,,e” din rădăcină (radical), înaintea sufixelor şi desinențelor specifice modurilor indicativ și conjunctiv, timpul prezent.
Pentru a ușura înțelegerea celor afirmate mai sus, prezentăm formele verbului ,,a lucra”, tot de conjugarea I, pentru indicativ prezent: ,,lucrez” , ,,lucrezi”, ,,lucrează”, ,,lucrăm”, ,,lucrați” ,,lucrează” (rădăcina ,,lucr”). La rădăcinile: ,,agre”, ,,cre”, ,,procre”, ,,recre”, ,,suple”, adăugăm: ,,ez”, ,,ezi”, ,,ează”, ,,ăm”, ,,ați”, ,,ează”. Deci: ,,agreez”, ,,creez”, ,,procreez”, ,,recreez”, ,,supleez”; ,,agreezi”, ,,creezi”, ,,procreezi”, ,,recreezi”, ,,supleezi”; ,,agreează”, ,,creează”, ,,procreează”, ,,recreează”, ,,supleează”; ,,agreăm”, ,,creăm”, ,,procreăm”, ,,recreăm”, ,,supleăm”; ,,agreați”, ,,creați”, ,,procreați”, ,,recreați”, ,,supleați”; ,,agreează”, ,,creează”, ,,procreează”, ,,recreează”, ,,supleează”.
DOOM2 consemnează și cele două substantive: ,,recreare” (creare din nou), plural ,,recreări”, genitiv-dativ, ,,recreării” și ,,recreere (odihnă), plural ,,recreeri”, genitiv-dativ, ,,recreerii”, dar, spre surpriza noastră, observăm absența verbului reflexiv ,,a se recrea” (fr. ,,récréer”, lat. ,,recreare”) cu sensurile: ,,a se destinde”, ,,a se odihni”, ,,a se relaxa”.
În felul acesta, printr-o exprimare verbală și scrisă corectă, arătăm mai mult respect pentru limba în care ne-am născut, LIMBA ROMÂNĂ.
Constantin E. Ungureanu
