Motto ,,Din vorbirea şi scrierea unui om se poate cunoaşte gradul său de cultură.”
Mihai Eminescu
Din capul locului, venim cu precizarea că, de multe ori, greșelile de limbă comise nu provin din agramatism, dimpotrivă, pur si simplu, din neatenție. Una dintre erori, frecvent întâlnită, este dezacordul articolului posesiv sau genitival: “al’’, “a”, “ai”, “ale”. Denumirea de “posesiv” vine de la faptul că, în majoritatea cazurilor, acest articol precedă un substantiv sau un pronume cu funcția sintactică de atribut, care indică posesorul unui obiect posedat. În “o carte a elevului”, cuvântul “elevului” este posesorul obiectului posedat “o carte”. Denumirea de articol genitival provine din faptul că substantivele precedate de articole sunt în cazul genitiv. Articolul posesiv care precedă un substantiv sau un pronume cu funcția sintactică de atribut se acordă în gen și număr cu substantivul determinat, nu cu substantivul sau pronumele la cazul genitiv. Acest acord se observă mai bine când genul sau numărul substantivului la genitiv este altul decât al substantivului determinat.
Cele mai frecvente greșeli se observă atunci când între atributul exprimat printr-un substantiv la genitiv și substantivul determinat se intercalează alt substantiv sau alte părți de vorbire. Exemple: Zidul de piatră al şcolii este destul de rezistent; Livezile de meri ale localității sunt bine întreținute. Observăm că articolele ”al” și “’ale” se acordă în gen și număr nu cu substantivele la cazul genitive (“școlii” și “localității”), ci cu substantivele determinate (“zidul “ și “livezile”).
Greșeli des întâlnite au loc atunci când atributul genitival precedat de două substantive determină substantivul cel mai apropiat.
În ziarul “Mesagerul hunedorean”, am întâlnit un articol al cărui titlu are următoarea formulare: “Procesul de recalculare al pensiilor a fost finalizat”. În această construcție, este vorba de “recalcularea pensiilor”, nu de “procesul” pensiilor. Prin urmare, articolul posesiv “a” se acordă cu substantivul “recalculare”, nu cu substantivul “procesul”. Formularea corectă este aceasta: “Procesul de recalculare a pensiilor s-a finalizat”. Alte exemple: Războiul de Independență a României a fost sursa de inspirație pentru poetul Vasile Alecsandri și pentru celebrul pictor român Nicolae Grigorescu; Procesul de filtrare a apei este bine-venit; “S-a odihnit îndelung în cântările molcome ca foșnetul de mătase ale albinelor”; Am în posesie cartea “Elemente de dialectologie a limbii române”. În primul exemplu, este vorba de “Independența României”, nu despre “Războiul României”. În al doilea, se referă la “filtrarea” apei, nu la ”procesul” apei, în al treilea la “cântările albinelor”, iar în ultimul exemplu, substantivul determinat este “dialectologie”, nu “Elemente”.
De asemenea, am observat în presă, chiar și în “Gorjeanul”, erori comise în scrierea unor cuvinte precedate de prefixoide neologice: “socio”și “psiho”. Eroarea constă în scrierea cu cratimă între cele două componente: prefixoidul plus cuvântul de bază: “socio-cultural”; “socio-educativ”, “psiho-lingvistică”, “psiho-pedagogie” etc. Regula este aceasta: cuvintele precedate de prefixoide neologice se scriu într-un singur cuvânt. Deci sunt corecte următoarele formații: “sociocultural”, “socioeconomic”, “sociografie”, “sociolingvinstică”, “sociologism”, “socioprofesional”, “sociometrie”; “psihofarmacologie”, “psihofizică”, “psihofiziologie”, “psihogeneză”, “psiholingvistică”, “psihometrie”, “psihonevroză”, “psihosociologie”’, “psihotehnică”, “psihoterapie”, “psihopedagogie”, “psihopedagogic”.
Atragem atenția că nu trebuie confundate cu scrierea adjectivelor sau a substantivelor compuse nesudate, care se scriu cu cratimă: “social-democrat”, “instructiv-educativ”, “literar-artistic”, “bun-platnic”, “rău-platnic”; “bună-credință” (onestitate), “bună-creștere” (educație bună), “rea-credință” (atitudine incorectă). În acest caz, componentele şi-au păstrat individualitatea morfologică. Substantivele compuse, după cum se observă, au structura adjectiv+substantiv.
În schimb cuvântul “bunăvoință” se scrie într-un singur cuvânt.
Constantin E. Ungureanu
