Simpla existență a cărților de matematică sau de literatură nu garantează faptul că acestea pot fi înțelese în lipsa unei “ucenicii” de conștientizare a regulilor pe care acestea se fundamentează: adunarea, scăderea, cititul, respectiv, scrisul.
Nimeni nu poate rezolva o problemă de matematică dacă nu cunoaște noțiunile elementare: numerele, simbolurile, operațiile de adunare și scădere, etc. Nimeni nu poate interpreta un text literar dacă nu știe alfabetul limbii în care este scris acel text. Iar pentru a “internaliza” alfabetul oricărei activități, este nevoie ca, la un anumit moment, cineva să ne îndrume, să realizeze un transfer de cunoaștere.
În mod analog, înainte de a conduce propria mașină, urmăm o școală de șoferi, la finalul căreia susținem examenul auto. În plus, conștientizând pericolele la care ar fi supus fiecare participant la trafic, statul sancționează orice persoană care conduce un autoturism în lipsa deținerii unui permis de conducere. Indiferent dacă cineva conduce bine sau rău, este sancționat dacă şofează fără a fi absolvit examenul auto. Drept urmare, nu oricine poate fi instructor sau examinator auto, existând diferite criterii și etape pe care trebuie să le îndeplinească cineva pentru a fi apt de această activitate.
În același timp, mecanisme similare acționează și în cazul celorlaltor profesii, toate bazându-se pe aceeași filosofie: pentru a exercita o activitate în mod legitim, trebuie să dovedești că ești capabil de a o realiza.
În schimb, Cetățenia, dreptul de vot, modul de a te raporta la Constituție, țin de voința și rațiunea fiecăruia dintre noi, întrucât nu există mecanisme de dobândire ale acestora, fiind considerate drepturi pe care orice stat democratic trebuie, în mod imperativ, să le garanteze. În acest caz, filosofia este una total diferită: în ochii statului, cetățenii sunt egali între ei, neexistând discriminări în privința drepturilor de care fiecare cetățean beneficiază. Astfel, indiferent de aptitudinile și capabilitățile fiecărui cetățean, fiecare dispune de dreptul de a vota, dreptul la liberă exprimare și asociere, etc. Această perspectivă a integrării fiecărui cetățean în corpul politic contrapune diferitelor manifestări ale regimurilor nedemocratice de a exclude sau de a clasifica cetățenii în diferitele categorii. Atât rațiunea, cât și experiența democrației, se distanțează în mod radical de această tendință a excluderii.
Dacă azi cititul, scrisul sau rezolvarea problemelor la matematică au devenit reflexe, întrucât încă din primii ani de școală am explorat în mod treptat aceste domenii, în același mod, ne putem întreba dacă acest eșec al spiritului civic, al înțelegerii drepturilor și libertăților de care merităm să beneficiem, precum și a raportului Preşedinte-Guvern-Parlament, se datorează lipsei de exercițiu în ceea ce privește studiul propriei noastre Constituții. Este necesar să citești operele lui Mircea Eliade, Ioan Slavici sau Marin Preda. Este util să cunoști geografia și istoria României. Noțiunile de biologie, chimie, fizică, sunt și ele utile. Însă, nu este un capăt de lume dacă ai note mici la matematică sau biologie, întrucât te poți specializa într-un alt domeniu. Însă, atunci când cetățeni fiind, suntem străini sau dezinteresați de propria noastră Constituție, nu putem avea pretenția să trăim într-o Democraţie, situație ce poate fi descrisă prin sintagma “a la Kafka”. În acest sens, monumentul dedicat lui Franz Kafka – aflat în cartierul evreiesc din Praga – a lui Jaroslav Róna (“Descrierea unei lupte”), ipostaziază situația incomprehensibilă, de coșmar și amenințare, ca urmare a faptului că individul, pierdut în capcanele unei “societăți avansate și dezumanizate (…) este incapabil de a-și controla viața”:
Având în vedere aceste aspecte, consider că povestea domnişoarei Alexandra Alina Crăciun – clasa a IX-a, prof. coord. Emanuela Creţu, C.N.G.C. Motru – reprezintă un exemplu privind raportarea tinerilor la principiile şi valorile spiritului civic. Eseul Alexandrei despre libertatea de exprimare şi exercitarea dreptului de vot la secţiile din Diaspora (Alegerile prezidenţiale 2014) a obţinut premiul întâi la concursul Jeunes Plumes Francophones. În plus, ca urmare a acestui premiu, Alexandra a beneficiat de o excursie în Franţa, festivitatea de premiere desfăşurându-se la Bordeaux, unde a fost însoţită de doamna profesoară de franceză Andrei Janina. Felicitări Alexandra !!!
“Cel mai de preţ drept al românilor este libertatea, văzută sub toate formele ei. După părerea mea, o definiție simplă a libertății este următoarea: libertatea reprezintă o valoare a societății ce constă, în principal, în exprimarea liberă a opiniilor, fără ca aceasta să fie îngrădită într un fel sau altul.
Deseori am auzit români spunând: “Iubesc Franţa, însă detest francezii” sau “Detest Franţa, însă iubesc francezii.” Ei bine, eu vă pot spune că iubesc şi Franţa, iubesc şi francezii. Datorită experienţei trăite pe plaiuri francofone, am avut ocazia să descopăr oameni amabili, gentili, cu mentalităţi şi priorităţi total diferite de cele ale românilor, cu principii bine stabilite, cu un stil de viaţă echilibrat, oameni dedicaţi şi patrioţi, care au vorbit atât de frumos despre propria ţară, încât m-au fermecat doar prin simplele lor cuvinte. Pot spune că toate locurile şi monumentele pe care le am vizitat, precum şi peisajele pe care le am văzut m-au copleşit, strivindu-mă sub grandioasa lor splendoare. Deşi experienţa mea a durat nici mai mult nici mai puţin de o săptămână, am revenit cu drag acasă, bucurându-mă la întoarcere de toate lucrurile mărunte ce îmi aminteau, în fiecare moment, că paşii mei ating pământul românesc.” (Alexandra Alina Crăciun, clasa a IX-a, prof. coord. Doamna Emanuela Creţu, Colegiul Naţional “George Coşbuc” Motru)
Realizat de Adrian-Vladimir Costea
