Bunul gospodar îşi face iarna car şi vara sanie. La fel se spune şi despre şeful Fiscului de pe la noi, din Gorj. Un oarecare Gabi Popeangă. Om ce nu aşteaptă venirea iernii, acasă la Leleşti, fără să-l găsească cu lemne de foc.
Nu pentru că, la iarnă, lemnele ar fi mai scumpe. Că, de fapt, nici acum n-a dat nici un ban pe ele. Hâtrul care ducea vorba precum porcul dovleacul se minuna de ce nu le-o fi cumpărat musiu Popeangă? La banii lui şi la masa ce le-a oferit-o aducătorilor maşinilor de lemne de foc dăruite de darnicul cu cine trebuie – Ionel Purec şi-ar fi putut permite! Făptuitorii transportului, se zice, s-au înfruptat dintr-o masă îmbelşugată, adică încărcată cu de toate. Semn că mai marele peste Fiscul judeţului şi-ar fi putut permite chiar să le cumpere. Înţeleptul director o fi aflat că „iarna nu-i ca vara”, iar inventatorul aforismului portocaliu – marca Zeus – îl protejează de niscaiva necazuri. La fel cum s-o fi gândit şi stăpânul unor parchete din pădurile nordului Gorjului, ca Ionel Purec, că „o mână spală pe alta şi amândouă obrazul”.
