Legendă şi adevăr – Despre Biserica din Drăgoieşti

410

Anul acesta, pe 11 noiembrie, se va resfinţi Biserica din Drăgoieşti, un fost sat al comunei Brădiceni, acum doar cătun al localităţii Brădiceni din comuna Peştişani. Sub Părintele Paroh Ion Grindeanu se va resfinţi pictura cea nouă. Până atunci vom mai avea prilejul să revenim asupra subiectului, la slujba de resfinţire ştim că va oficia ÎPS Irineu Mitropolitul Olteniei. Până atunci, publicăm un articol extrem de documentat al publicistului şi poetului Ion Căpruciu.

Cea mai veche atestare despre Brădiceni, până în prezent, este un hrisov al lui Radu Vodă Mihnea din februarie 1622, printr-un act la întocmirea căruia participă şi „Harvat şi Lăudat din Brădiceni. La 13 mai l635, Matei Basarab întăreşte lui Stoica şi sorei sale Ana, copiii lui Drăghici din Şomăneşti stăpânire peste mai mulţi români din Brădiceni şi Câlnic. În hrisovul lui Matei Vodă din 8 ianuarie 1644,( 7152), aflat la Muzeul Gorjului, se menţionează “Dat-am Domniea Mea această poruncă a Domniei Meale jupâneasii Ancăi jupâneasa lui Frăţilă Stolnicul de la Rovinari, Judeţul Gorj, şi cu feciorii ei câţi Dumnezeu îi va dărui, ca să-i fie ei o vie în dealu Brădicenilor, ce iaste lângă viea Grozii şi a lui Miclăuş şi a fraţilor săi Mihăilă şi Radu de baştină din zilele altor domni bătrâni… drept 16oo aspri gata de a lor bună voie făr de nici o sîlă şi cu zapis de vânzare şi cu mărturii”. Mai sunt şi site documente, printre ele cel care Dan din Brădiceni împreună cu cumnata sa, Cârstina, la 4 iulie 1652 vând Mănăstirii Tismana părţile lor de moşie din Groşani şi Homorăci, iar în altul printre boierii vecini care judecă la 1661 pricina dintre Mănăstirea Tismana şi Paharnicul Stamate din Copăceni apare şi Groza postelnicul din Brădiceni. Despre alţi boieri vorbesc denumirile pe care le poartă dealurile şi locurile din împrejurimi, Urlani, Stârcu, Smida, Gruia, Bogdăneşti, Răchiţi, Pleşuica, Poiana lui Stării, şi chiar muntele Pleşa. Mă întâlnesc deseori cu oameni mai în vârstă şi cu alţii mă întâlneam când eram copil, dându-le bună ziua, şi care cu un trup puţin dar multă minte pe un munte de amintiri, să tot ei viaţă înainte să-i asculţi, modeşti cum au trăit şi unii încă mai trăiesc. Tăcuţi trecând pe drum, tăcuţi umblând din tată în fiu şi mai ales îngăduitori şi mulţumiţi de ei înşişi, de ce au făcut, ce şi cum, satul să nu rămână de ruşine sau ei de ruşinea vecinilor. De greşeli, de păcate vorbesc încet dar ce păcat că au vrut să-şi lase numele urmaşilor stând mereu cu adevărul deasupra ca uleiul deasupra apei. Au iubit la vremea lor când a fost vremea de iubit, au arat şi au cules după anotimp, şi-au petrecut la sărbători împreună şi au împărţit pâinea întotdeauna partea fiind mai mică decât întregul şi s-au prezentat în faţa Judecătorului Suprem – toţi creştini ortodocşi nici măcar unul de-a lungul veacurilor de alt rit după cum era scris într-o diplomă de laudă către Preotul Theodor Gureanu care a păstorit biserica din Drăgoeşti din 1919 până la 1961 când 1-a chemat Domnul la el. La 1 iulie 1737 (7245) în cartea de hotărnicie a moşiei Teleşti, iar un document din 5 mai 1584 (7o92) confirma popii Ion şi călugărului Vasile stăpânire peste Ploştina Drăgoeşti cătun aparţinând târgului Brădiceni. Mai încoace la 1773 Bauer vorbind despre districtul Gorj, aminteşte şi despre o biserică din Drăgoieşti cătun aparţinând târgului Brădiceni. Iar în 1985 cu cheltuiala jupânului Pârvu Drăgoescu dimpreună cu fiii săi Ceolofani s-a prefăcut o biserică mai veche deservită fiind de un preot şi un cântăreţ. Şi Pisania actualei biserici consemnează “Această sfântă şi dumnezeiască biserică din parohia Mămăroi, comuna Brădiceni, fostul cătun Drăgoeşti…. s-a clădit pe temelia bisericii vechi între anii 19o7-1919 de obştea enoriaşilor fiind preot Ion Brâncuşi. Vechea biserică consemnata în pisanie se afla pe acest loc numit în unele documente Dâmbul Neacşei, construită de jupâneasa Neacşa, mama Doamnei Stanca, soţia lui Mihai Viteazul, între anii 1569-I570. La 1900 după unele documente, Drăgoeştii aveau 512 locuitori iar împreună cu Brădicenii 300 de locuitori. În Parohia Mămăroi, Brădiceni, judeţul Gorj erau trei biserici; una situată în fostul cătun Mielăriţa numită şi Biserica Mămăroilor, construită după cum ne spune legenda de viteazul Mămară, hatman în oastea lui Mircea cel Bătrân, revenit în sat după lupta de la Rovine, drept recunoştinţă lui Dumnezeu că l-a ajutat să supravieţuiască. A doua biserică amplasată “la Şetre”, în faţa Căminului Cultural de astăzi în spatele casei preotului Theodor numită „Trisfetita” avea hramul celor trei sfinţi, Grigore, Vasile şi Ion şi deservea Brădicenii, Racova şi Drăgoeşti. Cealaltă biserică din zidărie de piatră şi cărămidă refăcută pe vremea preotului Pantelimon Chiată, a fost construită între “leat 1829 şi s-au săvârşit în leat 1832, cu toată osteneala şi cheltuiala celor ce au fost Jupân Şerban Manokolescu şi Badea Popescu, Ioniţă Brădiceanu fiul postelnicului Brădiceanu ajutorând şi Logofătul Ghiorghe Pleşanu. Despre obştea Brădicenilor dacă au contribuit sau nu nu se menţionează nimic. Despre preoţii din Brădiceni vorbesc diferite acte, tranzacţii între preoţi şi enoriaşi, popii Mihail, Ion, zapcii de popi, protopopul Preda, Nicolaie Drăgoieşteanu, Dumitru şi Mazilul începând cu ani 1763, 1795 şi mai încoace de preotul Ion Brâncuşi, ctitorul acestei biserici. (Va urma)
Ion Căpruciu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here