«Lecţia de viaţă» a oamenilor care au curajul de a vorbi! – Interviu cu Domnul DAN ILIE MOREGA, Preşedintele Institutului de Analize şi Investigaţii Publice şi Politice (IAIPP) GORJ – “Eu nu am fost un om rău, nu sunt şi nici nu mă voi duce rău în lumea celor drepţi şi buni”

83

-Rep. Domnule Preşedinte, Dan Ilie Morega, cum puteţi să convingeţi cu deplină elocinţă că sunteţi o personalitate distinctă, dar, mai ales, că vă dovediţi o persoană care îşi ajută semenii, în societatea românească de astăzi?
-D.I.M. Eu cred că am ajutat în viaţa mea mii de oameni din judeţul Gorj, nu câţiva, ci, mii şi mii, fără nici un fel de interes personal! Şi o spun foarte clar, pentru că Dumnezeu mi-a creat această şansă ca de la 22-23 de ani să fiu în funcţii de conducere şi apoi să promovez mereu, să fiu preşedinte de cooperativă zonală, cu 600 de salariaţi, să fiu, la 29 de ani, director general la comerţul de stat şi să am 1.500 de salariaţi, pe urmă, la 36 de ani să fiu preşedinte pe judeţ la cooperaţia de consum, de producţie, achiziţie şi desfacerea mărfurilor, care se ocupa înainte de 1989 cu producţia industrială, cea neindustrială şi de servicii, comerţ, turism, panificaţie, inclusiv în agricultură, unde aveam activităţi de zootehnie, încât acestea toate m-au format ca om!
-Rep. Ce înseamnă că v-au format ca om?
-D.I.M. Înseamnă că m-am zbătut pentru oameni, pentru că nimeni nu-mi spunea ce trebuie să fac, aveam un plan valoric de la Comitetul de Stat al Planificării, dar, valoarea aceea era criteriul de performanţă, că ne e ruşine să mai spunem «plan», aşa este!
-Rep. Nu e chiar aşa, dar, nu-i nici o ruşine, pentru că francezii vorbesc despre planificarea activităţilor economice şi acţionează pe baza unor planuri de stat.
-D.I.M. Iar japonezii sunt primii care au înfiinţat o Agenţie Naţională a Planificării, pentru că noi ne temem şi de anumite cuvinte legate de lucruri extrem de importante ale economiei, care urmăreau în mod real o evoluţie viitoare!
-Rep. După 1989, am avut şi eu de-a face cu anumiţi «papagali» semidocţi care îmi reproşau că foloseam la şcoală termenul de «Economie politică», pe care l-ar fi folosit numai comuniştii, după mintea lor îngustă, dar, întemeietorii Şcolii Clasice de Economie: Adam Smith, «părintele economiei», David Ricardo şi Robert Owen, cel din urmă, chiar a cochetat cu ideile socialiste, deci, aceşti gânditori burghezi au folosit din plin termenul de «economie politică», aşa că…
-D.I.M. Şi eu folosesc mereu cu încredere, termenul de «economie politică»! Reproşurile acestea, vin din partea unor neştiutori, a unor semidocţi!

“Eu vă spun că distrugerea cooperaţiei la sate a fost «o mână criminală»”

-Rep. Ce mai doreaţi să-mi spuneţi despre începuturile activităţii dumneavoastră?
-D.I.M. Voiam să vă mai spun că atunci când am fost preşedinte de judeţ, la cooperaţie, nu răspundeam doar de problemele economice, dar şi de probleme sociale, deoarece cooperaţia avea preţuri mai mici, prin care aproviziona oamenii de la ţară şi se făcea un schimb de mărfuri cu acele produse de surplus, dar, unii m-au criticat după revoluţie sau după «lovitura de stat», mai bine spus, că le luam oamenilor ouăle, cloştile sau mai ştiu eu ce, dar, vă întreb acum, cine le mai cumpără ouăle oamenilor de la ţară, astăzi, pentru că omul nu poate veni la piaţă cu 10-20 de ouă, fiindcă asta ar însemna contravaloarea transportului.
-Rep. Bine, bine, dar, despre activitatea cooperatistă în economie s-a vorbit cu mult înaintea comunismului!
-D.I.M. Da, da, la noi s-a vorbit încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, prin «Falansterul» de la Scăieni, o curiozitate istorică inspirată de doctrina utopică, dar, insuficient studiată în spaţiul românesc, deşi, acesta a fost înfiinţat în capitalism, iar noi eram membri ai Asociaţiei Cooperatiste Internaţionale!
-Rep. Să le spunem celor care analizează dialogul nostru, că marele economist român, Virgil Madgearu, susţinea activitatea cooperatistă în mediul rural, iar la noi în judeţ, la Novaci, Dumitru Brezulescu este un exemplu de necontestat care a susţinut activitatea cooperatistă şi a sprijinit banca populară!
-D.I.M. Eu vă spun că distrugerea cooperaţiei la sate a fost «o mână criminală», pentru că ea mai există în alte ţări foste comuniste, în Ungaria, în Bulgria şi în Polonia, unde s-a dezvoltat în ultima vreme, iar, dacă vreţi, în Italia, cele mai bune magazine de colectare de struguri, de fructe şi de alte produse agroalimetare sunt sub egida cooperaţiei. Să vă mai spun că am fost la Gyula, în Ungaria, acum doi ani de zile, şi am intrat într-un magazin unde scria «hungary coop», cu produse ale cooperaţiei. M-am uitat lung şi mi-au dat lacrimile, pentru că la noi nu mai există aşa ceva, iar eu am muncit 13-14 ani de zile şi am ridicat judeţul Gorj de pe locul 38 pe locul 2, în doi ani, iar apoi, ani de-a rândul, ne-am situat pe primul loc şi am primit mari distincţii de eroi ai muncii, dar, pentru toate acestea, am fost blamat după lovitura de stat, acuzat că am fost un «comunist nenorocit», deşi, nu am făcut parte din aparatul de partid! Am fost apreciat pentru profesia mea şi prin munca oamenilor pe care i-am condus, pentru că mă sculam la 5 şi jumătate dimineaţa şi începeam activitatea!
-Rep. Poate vă reproşau unii că eraţi prea exigent, vă considerau chiar un om dur!
-D.I.M. Nu cred că am fost un om dur, iar exigenţa rezulta din obiectivele pe care trebuia să le îndeplinim, iar după numărul mare al oamenilor cu care lucram, trebuia să ai disciplină, pentru că la lucrătorii din comerţ, din servicii, trebuie să ceri o anumită disciplină pe care ţi-o impui în primul rând ţie, iar după aceea oamenilor tăi! Cei care nu manifestau disciplină, le aplicai motivări negative, de aceea, motivaţia poate să fie pozitivă sau negativă! În acest sens, unii spuneau că Morega e un om rău, dar, eu nu am fost un om rău, nu sunt şi nici nu mă voi duce rău în lumea celor drepţi şi buni!
-Rep. Ce vă face să vă socotiţi un om în lumea celor drepţi şi buni?
-D.I.M. Faptul că am ajutat mulţi oameni, că i-am angajat şi le-am dat un serviciu, iar după 1990, am activat ca inspector la Agenţia Naţională a IMM-urilor. Să vă mai spun un exemplu, că după 1980 aveam peste 2.600 de salariaţi în cooperaţie şi am lăsat-o apoi cu 5.900 de salariaţi, iar din acest motiv, când mă gândesc la faptul că cei de la Consiliul Judeţean se ocupă cu dezvoltarea economico-socială a judeţului, iar, faţă de 2015, acum avem cu 1048 de salariaţi mai puţini, de aceea, întreb, ce fac aceşti domni de la Consiliul Judeţean, care plimbă hârtii de la un loc în altul şi nici nu ştiu cum le trece perioada mandatului?
-Rep. Cum apreciaţi piaţa forţei de muncă din Gorj şi cât de pregătit este tineretul pentru a satisface o cerere de muncă selectivă din partea agenţilor economici?
-D.I.M. În activitatea mea, să ştiţi că m-am ocupat şi de instruirea tinerilor, de şcolarizarea lor, de promovarea tineretului. Când terminau o facultate, aveau un loc de muncă, nu rămâneau pe drumuri ca acum, iar eu eram într-un judeţ mic şi ceream dublu faţă de cât cerea judeţul Timiş sau altul mai mare.

“Aveam o concepţie «sănătoasă», de aceea, am putut să dezvolt potenţialul economic al judeţului”

-Rep. Ştiaţi potenţialul judeţului, eraţi un bun cunoscător al realităţilor sociale, aşa cum sunteţi şi astăzi!
-D.I.M. Nu numai că ştiam potenţialul judeţului, dar, consideram că o parte dintre cei care mi se repartizau, nu erau din Gorj, iar în acest caz, unii voiau să plece, alţii, ajungeau să nu confirme aşteptările! Aveam ca exemplu un mare om, un patriot adevărat, Dumnezeu să-l odihnească, e vorba despre Paul Niculescu- Mizil, care era ministrul nostru, cel care mă dădea ca un exemplu pozitiv, pentru că spunea: «Uite, Morega ia absolvenţi de 4-5 ori mai mulţi decât Clujul sau decât Timişul, decât Doljul, şi e un judeţ mic, voi, ce faceţi, cum dezvoltaţi activitatea»? Deci, iată că mi-a plăcut să fac mereu mai mult pentru binele oamenilor!
-Rep. Domnule Preşedinte, avem în judeţul nostru sfintele biserici de lemn care sunt neglijate de către autorităţile locale, Casa memorială «Constantin Brâncuşi» de la Hobiţa, vestitele cule din judeţul Gorj!
-D.I.M. Aş adăuga şi Casa memorială «Tudor Vladimirescu» şi Cula de la Glogova, care nu trebuie lăsate în administrarea primăriei locale, iar atunci, mă întreb şi eu, că n-am nimic cu «băieţii» care conduc Consiliul Judeţean, ei, pe ce lume trăiesc, domnule? Nu putem asista la nesfârşit la o nepăsare strigătoare la cer! Iată, peste doi ani, facem două sute de ani de la Revoluţia de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, iar monumentul reparat de mine, atunci când am fost prefect, în 1996, am făcut reabilitarea cu banii mei personali, iar, în locul acelor lespezi care erau pe alee, a turnat netrebnicul de Călinoiu împreună cu primarul de acolo, a turnat asfalt peste iarbă, iar peste puţină vreme a crăpat asfaltul! Cum aş putea să-i suport pe oamenii aceştia? Căminul cultural este prăbuşit, pur şi simplu, prăbuşit, iar acest primar «mămăligă», că nu pot să-i spun altfel, Serafim Antonie îl cheamă, nu a făcut mai nimic! Am vorbit cu preşedintele Consiliului Judeţean şi i-am spus: «Măi, băiete, modernizează drumul acesta, pentru că e un drum turistic ce ajunge până la izvoarele Cernei»!
-Rep. Vă rog să continuaţi, pentru că sunt o serie de neajunsuri pe care dumneavoastră le cunoaşteţi atât de bine!
-D.I.M. În al doilea rând, cum am spus, e monumentul lui Tudor Vladimirescu, pentru că la noi turismul este «zero», şi legat de vizitarea operelor brâncuşiene şi legat de turismul ecumenic, cu peisajele naturale pe care ni le-a lăsat Dumnezeu! Iată, «Poiana lui Mihai» care ne leagă de Hunedoara, pe la Straja, pentru că hunedorenii au făcut atâtea, iar noi n-am făcut mai nimic! Să vă mai spun că între Valea Mare şi Izvoarele Cernei au circulat autocamioane de 40-60 de tone, când s-a construit sistemul hidroenergetic Cerna-Valea Mare-Motru-Tismana şi aşa mai departe, deci, trebuie făcut ceva, dar, nu există interes, pentru că acest drum de la Izvoarele Cernei se va întâlni cu drumul care e asfaltat şi care vine de la Petroşani la Herculane, şi trece prin Izvoarele Cernei. Iată, un drum strategic, atunci când nu mai merge drumul pe Valea Jiului!
-Rep. Ce vă face să fiţi atât de apropiat de acest judeţ al nostru?
-D.I.M. Mă simt apropiat, fiindcă am trudit o viaţă pentru dezvoltarea lui, am creat peste 650 de unităţi noi de producţie şi de comercializare, aveam unităţi de panificaţie, duceam câte treizeci de mii de pâini pe schimb la Turceni, ca să nu mai spun că acţionam pe fiecare comună, pentru că nu-mi trasa nimeni un plan, ce trebuie să fac, dar, eu analizam pe fiecare comună situaţia forţei de muncă, potenţialul de forţă de muncă, în funcţie de resursele naturale pe care le aveau în fiecare localitate, ca să valorificăm resursele naturale, fie pe industrie, fie pe servicii. Aveam o concepţie «sănătoasă», de aceea, am putut să salt, să dezvolt potenţialul economic al judeţului!
-Rep. Vă mulţumesc pentru interviu şi sper să discutăm în viitor şi despre activitatea dumneavoastră ca Prorector la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here