În cadrul manifestărilor desfășurate în foaierul Teatrului Național «Marin Sorescu» din Craiova, la Târgul de carte «Gaudeamus», organizat în perioada 1-5 martie 2017 de către RADIO ROMÂNIA, sâmbătă, 4 martie a.c., Universitatea «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu s-a înscris ca o prezență de marcă, prin lansarea lucrării: «UN SCURT TRATAT DESPRE EDUCAȚIE(Teoria generală și sociologia educației. Elemente de memetică)», Editura «UNIVERSITARIA», Craiova, 2016, avându-i ca autori pe domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun și domnul prof. univ. dr. Horațiu Tiberiu Gorun.
Cei doi autori ai cărții au dovedit că nu sunt doar depozitari și producători de știință, ci și depozitarii unei conștiințe de sine
Au fost rostite cuvinte de apreciere la adresa lucrării prezentate și a întregii activități prodigioase a celor doi autori, fiind evidențiate o serie de aspecte inedite care privesc universul științei și al cercetării științifice ca fiind, cu prioritare, al cunoașterii specializate, esențializate, abstractizate și axiomatizate, deoarece, așa cum sublinia domnul prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, de la Universitatea din Craiova, 
domeniul fascinant al științei reprezintă o luare la cunoștință despre macrounivers și componentele sale secvențiale, exprimate prin microuniversuri, dar care se dezvăluie și ni se dezvăluie, făcând imposibilă cunoașterea fără subiect. Cei doi autori ai cărții, în opinia reputatului sociolog craiovean, profund implicați în cercetarea științifică, atât în planul explicativului, cât și în planul inovativului, asemenea atâtor cercetători din lumea academică, au dovedit că nu sunt doar depozitari și producători de știință, ci și depozitarii unei conștiințe de sine, prin care iau permanent act, atât de puterea lor de a ne ordona gândirea, cât și de puterea de a ne organiza viața. La rândul său, domnul prof. Valentin Popa și-a exprimat bucuria de a participa la această festivitate de lansare a unei lucrări de referință, reiterând faptul că adevărul științific, privit ca o valoare a cunoașterii ce poate fi înțeleasă nu doar ca produs, ci, mai ales ca proces, indiferent de domeniul cunoașterii validate, se afirmă sub semnul relativității, mai ales că relativitatea incumbă grade de certitudine, dar și de incertitudine, de probabilitate exprimată prin seturi de posibilități cu șanse de realizare, dar și de posibilități cu șanse minime, tendențial imposibile, chiar irealizabile, pătrunse de incompletitudine, cum a concluzionat vorbitorul.
“Am scris această carte, recunoscând că de-a lungul carierei noastre, am fost în multe rânduri și noi captivi ai mentalităților privitoare la valoarea incontestabilă a descoperirilor științifice”
În cuvântul rostit cu o sensibilă destăinuire, domnul prof. univ. dr. Horațiu Tiberiu Gorun a precizat faptul că împreună cu tatăl său: “Am ajuns la concluzia că invocatele criterii ale adevărului – criteriul corespondenței, criteriul coerenței logice și criteriul utilității – nu conduc la Adevăr, în sensul de adevăr absolut, ci la adevăruri relative, incomplete, mai ales că de multe ori, adevărurile sunt plurale, bi sau multivalente, concurențiale dependente de context, de subiectul cunoașterii bipolare, de metodele și de mijloacele de investigare. De aceea, considerații asemănătoare pot fi construite și în jurul ciberneticii, geneticii, teoriei informației, iar unele dintre acestea, le vom dezvolta pe parcurs. În lucrarea de față, ne 
limităm să amintim că deși genetica, cibernetica, tehnologiile informatice și psihologia cognitivă au făcut progrese inimaginabile, azi, a crescut aproape exponențial numărul îmbolnăvirilor și al deceselor cauzate de cancer, al afecțiunilor cardio-vasculare, al afecțiunilor creierului. Prin urmare, am scris această carte, recunoscând că de-a lungul carierei noastre, am fost în multe rânduri și noi captivi ai mentalităților privitoare la valoarea incontestabilă a descoperirilor științifice, la valoarea absolută a postulatelor și teoremelor (de altfel, tronfi ai cunoașterii, rezultați din consensul acceptării și consensul inutilității re-verificării), captivi ai consensului privind lentoarea în progresul cunoașterii, în planul recursului cartezian: «Dubito ergo cogito, cogito ergo sum», atât de cunoscut și atât de invocat prin faptul că demersul ce revendică îndoiala metodică și introducerea în ecuație a memeticii confirmă exemplul pe care-l supunem atenției cititorilor și care evidențiază că, între Homo sapiens și alte specii umane, raporturile de concomitență și de succesiune directă sunt mai mult întâmplătoare decât necesare”, a conchis coautorul.
“Indiferent dacă ne sunt sau nu comode, atât certitudinile, cât și incertitudinile, ne virusează mințile și, prin virusare,ne contaminează și existența”
În cadrul festivității de lansare a cărții, în alocuțiunea sa, domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun, președintele Senatului Universității «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, secretar general al Comisiei Naționale de Prognoză a pornit de la premisa că: “Indiferent dacă ne sunt sau nu comode, atât certitudinile, cât și incertitudinile, ne virusează mințile și, prin virusare, ne contaminează și existența. Tocmai de aceea, apelăm la memetică, preocupându-ne de mecanismele minții, mecanismele învățării și ale dezvoltării ființei umane, precum și de înfăptuirea progresului la nivel cultural. Ca urmare, utilizarea termenului educație implică abordarea structural-instituțională a educației, respectiv, înțelegerea ei ca subsistem al sistemului social, cu structuri și funcții proprii. Din această perspectivă, educația reprezintă ansamblul instituțiilor și autorităților publice, a agenților privați de interes public care au competență în 
formarea inițială și continuă a indivizilor unei societăți, precum și valorile și normele care întemeiază și reglementează acțiunile circumscrise unor finalități prestabilite. Competența este atât de natură materială (înțeleasă ca set de atribuții stabilite prin norme), cât și de natură epistemică (înțeleasă ca set de atribute specializate în formarea inițială, prin transmiterea de cunoaștere validată). În același mod trebuie pusă problema și în utilizarea termenului educare, întrucât demersul se circumscrie abordării funcționale, insistându-se pe caracterul procesual al educației, pe mecanismele, resorturile intime și succesiunea acțiunilor întreprinse în formarea inițială și continuă a indivizilor dintr-o societate. Am supus analizei perspectivele asupra educației, oferite de teoria generală, sociologie și memetică, insistând pe soluții la problemele majore cu care se confruntă acest subdomeniu al socialului azi. Am dezvoltat pe larg conceptele fundamentale, insistând asupra rolului memeticii în înțelegerea mecanismelor și finalităților învățării, apelând, totodată, la rezultatele cercetărilor întreprinse de psihologie, biologie, genetică, cibernetică, antropologie, teoria generală și sociologia educației ș.a. Memetica a reprezentat și punct de pornire și reper la care adesea am făcut recurs în dezvoltarea demersului nostru. La multe dintre ideile lansate, unele bine argumentate, altele vulnerabile, ne vom raporta și în cel de-al doilea Tratat” a punctat domnia sa cu acribie! În încheiere, le-a reamintit celor prezenți că un proverb chinezesc spune că «o carte necitită este o bucată de hârtie», iar “Acest tratat care a fost lansat astăzi, constituie pentru subsemnatul a 50-a carte realizată în această viață”, adresând, în final, calde mulțumiri celor prezenți pentru interesul manifestat de a veni la festivitate, mulțumindu-le studenților sosiți de la Târgu-Jiu, editurii care a tipărit cartea, nutrind totodată convingerea că în iunie, anul acesta, cu prilejul organizării Zilelor Universității «Constantin Brâncuși», va fi lansat și cel de-al doilea volum al cărții.
Profesor, Vasile GOGONEA
