Lămurirea făcută de Sf. Chiril nu va fi lipsită de folos pentru cei care vor lua cunoştinţă de ea, întrucât arată cât se poate de frumos puterea acestor anatematisme.
Pentru că, dacă cineva nu mărturiseşte că Emanoil este cu adevărat Dumnezeu şi că pentru aceasta Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu, căci e născut trupeşte pe Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl care s-a făcut trup: să fie anatema în lămurire dogmatică Fericiţii părinţi care s-au adunat pe vremuri în oraşul Niceea şi care au înfăţişat marginile credinţei cele drepte şi neatacabile, au spus că noi credem într-unul Dumnezeu tatăl, atotştiutorul, Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute, într-unul Domn Isus Hristos Fiul lui şi în Duhul Sfânt. Ei au spus de asemenea că Cuvântul Cel din Dumnezeu Tatăl, prin care toate s-au făcut şi care este lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, s-a întrupat şi s-a făcut om, a pătimit şi a înviat. Cuvântul cel unul născut al Tatălui, fiind Dumnezeu în ceea ce priveşte natura, a luat asupra-şi sămânţa lui Abraam, după cum spune fericitul Pavel (Elsei II, 14) şi a fost părtaş la fel ca şi noi sângelui şi trupului. Într-adevăr, el s-a născut trupeşte din Sf. Fecioară şi a fost om ca şi noi, nu alunecând din a mai fi Dumnezeu, nicidecum, ci fiind aceea ce era şi rămânând în natura şi mărirea Dumnezeirii. Noi zicem că el a fost om, nu suferind vreo schimbare în aceea ce nu era şi nici vreo modificare, căci el este de-a pururi acelaşi, nesuportând a suferi nici măcar o umbră de schimbare (Iacob I, 17). De asemenea, noi nu zicem nici că a avut loc vreun amestec, vreo revărsare, sau vreo confundare a fiinţei lui cu trupul, ci zicem că Cuvântul s-a unit cu trupul, care avea suflet raţional, iar aceasta s-a făcut mai presus de minte, în chip tainic şi numai cum el însuşi ştie. Deci, el a rămas Dumnezeu şi în luarea asupra-şi a trupului şi este un singur Fiu al lui Dumnezeu şi tatăl, Domnului nostru Isus Hristos, acelaşi şi înainte de tot veacul şi timpul, întrucât este înţeles ca cuvânt şi caracter al ipostazei lui (Elsei I, 3), iar în timpurile din urmă făcându-se om, în chip iconomic pentru noi. Deoarece însă unii combat naşterea trupească a lui, care s-a făcut din Sf. Fecioară pentru mântuirea tuturor şi care nu a însemnat nicidecum începutul fiinţei lui, ci l-a adus în lume ca să ne libereze din moarte şi de stricăciune, făcându-se om ca şi noi, din cauza aceasta prima noastră anatematismă, pe deoparte dă pe faţă reaua credinţă a celor care învaţă altfel, iar pe de altă parte mărturiseşte ceea ce este drept, zicând că Emanuel este Dumnezeu. Cu alte cuvinte dogmatice, dacă cineva nu mărturiseşte că cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl s-a numit cu trupul în chip ipostatic şi că unul este Hristos, dimpreună cu trupul său, acelaşi adică Dumnezeu şi om laolaltă: să fie lămurit anatematica dumnezeirii. (Va urma)
Preot iconom Alexandru Eugen Cornoiu
