Cadranul solar din Lagărul polonez. Printre refugiații polonezi se aflau intelectuali de seamă, precum renumitul arhitect JÒSEF WASNIEWSKY, care locuia cu chirie în casa nu nr. 6 de pe strada Tudor Vladimirescu la comerciantul Ion Cândea).
Acesta a rămas la Târgu-Jiu până în 1950, când a plecat la Craiova. De numele arhitectului Wasniewski se leagă mai multe clădiri din Tg.-Jiu, precum Școala de sobofițeri de securitate de pe Str. „Tudor Vladimirescu” (aripa veche a spitalului, de pe colț, cu scări masive și sală de ședință la etaj, găzduind și biblioteca), dar și Castelul de apă (în colaborare cu bravul conațional Josef Corcinski), coordonator de lucrări fiind prof. ing. Henri Teodoru, precum și unele case particulare din oraș. Între construcțiile ce au rămas ca mărturie a trecerii militarilor polonezi pe la Târgu-Jiu se află și Cadranul solar din Lagărul de refugiați, numit îndeobște Ceasul solar, menit a indica ora exactă pe timp de zi însorită. Cadranul, lucrat cu finețe în ciment armat, este perfect trasat, orientat nord-sud și numerotat corespunzător. În partea exterioară a cercului-cadran sunt basoreliefate orele după fusul orar românesc, iar în partea interioară orele după fusul orar polonez. Puteau fi citite, așadar, simultan, ora României și ora Poloniei. Instalația aceasta orară (urmând modelului anticelor gnomonuri, precum cel de la Sarmizegetusa Regia) amintea de 
ilustrul conațional astronom Copernic, care ridicase la o mănăstire poloneză un asemenea cadran solar. Alături de cadran, în partea de nord, se află înălțat un stâlp de cărămidă tencuit cu ciment, pe care erau desenate în basorelief câteva imagini (pe latura de vest se mai pot vedea, de sus în jos, două săbii încrucișate, o corabie și secera și ciocanul, iar imaginile de pe latura de est au fost astupate prin restaurarea ce s-a făcut recent!). De la înălțimea stâlpului cobora un fir de metal până în centrul cadranului, având rolul de a indica ora zilei conform umbrei pe care acesta o arunca, în bătaia soarelei, pe cadranul orar. Firul de metal este în concordanță cu axa de rotație a Pământului, indicând Nordul geografic. Unghiul făcut de acesta cu orizontala trebuie să fie egal cu latitudinea geografică a locului pe care se afla amplasat cadranul solar. Pe semicercul de est al cadranului exterior se află inscripționată specificația: „timp esteuropean”, iar interior: „timpul solar”, inscripții care se repetă în poloneză pe jumătatea de vest a cadranului: „czas wsch.-europ.”, respectiv: „czas słoneczny”. În partea de sud a cadranului este imprimată în ciment (asemenea inscripțiilor de pe pavimentul de ciment al Școlii de subofițeri…) inscripția OBÒZ POLSKI W TARGU JIU, 1940 R, adică Lagărul Polon la Târgu Jiu – 1940. Litera R indică momentul ridicării Ceasului solar și anume luna septembrie (Równonoc Jesienna – echinocțiul de toamnă), adică împlinirea unui an de la sosirea acestora în tabăra de refugiați de la Târgu-Jiu. Conform datelor de la Observatorul Astronomic „Vasile Urseanu” din București, toamna astronomică a anului 1940 începea la 23 septembrie, ora 06:45:33, în Zodia Fecioarei. La începutul lunii, pe 6 septembrie, regele Carol al II-lea abdicase în favoarea fiului său Mihai, iar conducerea statului fusese preluată de generalul Ion Antonescu. Erau semne vizibile că anul de liniște al refugiaților în România se terminase, întrucât Antonescu va iniția o politică de apropiere față de Axă. În acest sens, plecarea polonezilor din lagărele românești era iminentă. Ceea ce se va întâmpla, de fapt, în lunile următoare, până prin martie 1941. La 22 iunie 1941 România intra în război alături de Germania hitleristă. Lagărul de 
refugiați polonezi, evacuat, va fi transformat în principal în Lagăr de internați politici… Ne-am consultat pentru exactitatea traducerii de mai sus cu polonologul și diplomatul de carieră Nicolae Mareș din București, fost ambasador al României la Varșovia și autorul lucrării documentare de excepție „Lucian Blaga la Varșovia” (2011), lansată în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga” (Sebeș-Lancrăm-Alba Iulia, 8 mai 2011). Domnia-sa ne-a recomandat și alte materiale cu caracter documentar, printre care un document semnat de ofițerul gorjean Grigore C. Popescu, care a făcut parte din conducerea lagărului de refugiați polonezi, document ce s-ar afla la Muzeul Județean Gorj. Cadranul solar a fost împrejmuit de un gard de metal, vopsit inițial în culorile Poloniei (alb-roșu), însă după restaurarea grăbită din 2010 s-au folosit culorile albastru și galben! Obiectivul este trecut pe Lista monumentelor istorice din România, sub nominalizarea Ceasul solar polonez (indicativ: GJ-III-m-B-09468), ca și mormintele polonezilor din apropiatul cimitir catolic (indicativ: GJ-IV-m-B-09485).
Stema Poloniei din apropierea Cadranului solar – Conotații iudaice
În partea de sud-est a împrejmuirii, aproape de gardul de metal, se află o rocă de bazalt pe care este săpată stema Poloniei. Ne-a atras atenția nu atât silueta Vulturului polonez cu capul întors spre dreapta, ci aripile care, deoparte și alta, sugerează brațele unui sfeșnic cu 8 brațe. În imagologia iudaică, acest candelabru, de obicei cu șapte brațe (trei pe laterale și altul în centru), numit Menorah, are conotații sacre. Menorah este emblema oficială a Israelului din 1949. Unul din cele mai vechi simboluri iudaice, candelabrul cu șapte (opt) brațe semnifică ramurile din copacul babilonian al luminii, reprezentând cele șapte zile ale Genezei (sau Soarele, Luna și planetele, cele șapte cercuri și cele șapte stele ale Ursei Mari). După legendă, această Candelă sfântă, făcută de Moise la porunca lui Dumnezeu și simbolizând lumina, cunoașterea, înțelepciunea și învățătura, avea un loc de mare preț în Templul de la Ierusalim. După refacerea Templului, Macabeii au dorit reaprinderea candelei, instituind sărbătoarea Hanukka, în amintirea celor opt zile cât a ars uleiul sfânt, celebrată și la noi de evrei în perioada 11-18 decembrie, opt zile și opt nopți, în preajma Crăciunului. Sărbătoarea celebrează eliberarea Templului după victoria evreilor în 165 BC asupra sirienilor eleniști, care scoseseră în afara legii ritualurile iudaice, regele grec al Siriei, Antioh, obligându-i pe iudei să se închine la alți zei. În lupta pentru eliberarea Templului, flacăra călăuzitoare a Sfeșnicului sacru purtat de Macabei a fost biruitoare (uleiul din menoră a ars timp de o săptămână, în chip miraculos). În loc de o zi, flacăra sfeșnicului sacru a durat opt, de aici simbolismul care exprimă speranța, restabilirea tradiției, miracolul dăinuirii. La acest episod restaurator prin victorie al neamului iudaic se referă sărbătoarea de Hanukka, o Sărbătoare a luminii, a sfințirii celui de-al doilea Templu eliberat de sub dominația siriană la 165 î. Hr., când vreme de 7-8 zile se aprinde, pe rând, în sfeșnicul cu 7-8 brațe câte o lumânare. Stilizând în acest fel stema Poloniei, putem înțelege că apropierea de imagologia iudaică ar putea sugera apartenența etnică a grupului sau artistului polonez. De fapt, se știe că foarte mulți polonezi aveau această origine, mulți din ei optând nu pentru plecarea în țările Europei apusene sau în USA, ci în Palestina, așa cum a fost cazul familiei lui Julian Bussgang, refugiat în România și autorul unor impresionante memorii (Hauntig Memories), tipărite în 1994 la Editura Vogel Temple Saiah (Trebuie să nu uităm. Memorii ale Holocaustului”/ We shall not forget! Memories of the Holocaust).
Documentar realizat de prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA
