La zi de sărbătoare, o rugăciune spre închinare! – ,,Ajută-mi mie, Stăpâna mea cea sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi”!

A fost ziua Sărbătorii «Naşterea Maicii Domnului», dar, mai ales pentru astăzi, 9 septembrie, de sărbătoarea Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, pentru că port numele Ana, dar, şi numele de Maria, pot spune că acesta din urmă este un nume pentru care s-au avansat multe soluţii etimologice, astfel că în aramaică, «Maryam» înseamna «doamna», «stăpâna», iar, după Fericitul Ieronim (traducătorul «Vulgatei»), care-l explica prin limba ebraică, numele s-ar compune din «mar» (picătura) şi «yam» (mare), deci «picătura [de apă] de mare», iar, în latină «stilla maris» (de unde şi «stella maris» (steaua mării) – de mai târziu, adică, celebra denumire a Fecioarei Maria în imnologia apuseană!
Dar, numele evreiesc «Maryam» sau «Miryam» ar putea fi şi de străveche origine egipteană, din verbul «mri» (a iubi), cu sufixul afectiv ebraic – «am», deci «cea dragă» sau «cea iubită». Deci, toţi să-I aducem în comun Fecioarei Maria prăznuite acum, darul cel mai iubit şi mai propriu: sfinţirea noastră şi curăţia trupului prin înfrânare şi rugăciune. Spre cinstirea duhovnicească a zilei naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iată, vă transmit spre luare aminte, cea mai frumoasă şi mai puternică rugăciune către Maica Domnului: ,,Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru. Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostrum! Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruită, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea.
Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate. Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednică a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi?
Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celei fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt ceea ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednică de toată iubirea ta de oameni, ci vrednică de toată osânda.
De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătoasa, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat. De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşei, trândavei, nemulţumitorei, împietritei, neumilitei, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitoarei, ocărâtoarei, clevetitoarei, celei plină de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celei străine şi goale de toată fapta cea bună şi vrednică de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsita şi ticăloasa, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuită, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea cea sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi! Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuită de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea Preasfântă. Amin”!
Ana-Maria Alexandra GOGONEA,
Licenţiată în arte vizuale,
Facultatea de Teologie-Ortodoxă Craiova