Profanarea mormintelor face parte din jocul superstițiilor. În primăvara lui 1785, sătenii din Dolj pătrund în curțile bisericilor și dezgroapă cadavrele unor morți bănuiți că bântuie noaptea în chip de strigoi. Degeaba se revoltă vodă, considerând întreaga poveste o „idee nebunească” și o „părere” mai „nebunească”, degeaba cere episcopului de Râmnic să se coboare în rândul norodului si să-i dea învățăturile cele mai bune si necesare, căci spaimele sunt mai puternice. După aproape o sută de ani, în 1861, Oltenia pare a fi tărâmul preferat al strigoilor. Comuna Stoina, satul Paisani, din județul Dolj, este tulburată de spiritul unei femei, Ene Maria, care, după moarte, bântuie prin sat. E martie, așadar, în primele zile ale primăverii, iar bolile cu „dureri la gât și inimă” de care sunt atinși mulți dintre locuitori sunt puse repede pe seama morții rele a Mariei Ene. Cazul reclamă intervenția bisericii. Se citesc slujbe la mormântul decedatei, în auzul tuturor sătenilor, și se depun eforturi pentru risipirea acestor „superstiții”. În raportul episcopului Calinic se menționează si alte situații, dar mai ales se arată cum aceste credințe si temeri ale enoriașilor îi determină să dezgroape și să mutileze trupurile celor morți, iar apoi să le abandoneze pe câmpuri și să le lase pradă câinilor.
CLAUDIU STANCU
