De multe ori în viaţă trebuie să spui adevărului pe nume, fără ocolişuri şi eufemisme. Şi pentru că titlul articolului meu pare enigmatic sub aspectul mesajului transmis, în virtutea principiului enunţat în prima frază, voi trece la decriptarea lui, dând câte o identitate fiecărei expresii şi apoi dezvoltând toate relaţiile care există între toate elementele povestirii mele ca personaje de naraţiune.
BAROANA nu este altcineva decât preadistinsa doamnă notar public de Cărbuneşti, CIOBANU CEZARINA. Gurile rele spun că n-ar mai chema-o aşa, dar cum cărbuneştenii ştiu să înlocuiască un necaz cu un haz i-au zis baroana. Şi asta de când a pus fundul (scuzaţi expresia) pe toată averea preotului MOTOCU SOLOMON în calitate de „nepoată” a acestuia. Dar despre tot tărăboiul moştenirii baroanei reclamante, mai târziu, pentru că este vorba de veritabile falsuri intelectuale, uz de fals purtate într-un trafic de influenţă de josnică speţă morală, pentru un intelectual cu pretenţii elitiste în societate. Dar, atunci când scaunul pe care te-ai cocoţat prin funcţie te apără împotriva matrapazlâcurilor pe care le comiţi cu multă impertinenţă, începi să crezi că totul îţi este permis, că poţi să fi, nu deasupra legii ci însăşi legea prin voinţa ta… Înşelătoare iluzie, stupidă convingere!…
AVOCĂŢELUL este prea impozantul avocat DOGARU OVIDIU, fost secretar al primăriei Tg. Cărbuneşti, veşnic complice al Baroanei dintre ape în lucrătura lor murdară de a face din intrusa brăileancă mare proprietăreasă de Cărbuneşti. Şi a făcut-o cu vârf şi îndesat!
Pentru GAŞCA DE LA PRIMĂRIE, trebuie să facem mai întâi inventarul pentru că ”o gaşcă” înseamnă mai multe persoane unite prin interese de cârdăşie în dauna altora care emit pretenţia unor drepturi adevărate şi legale.
LUPULESCU CRISTINEL, secretarul actual al primăriei Tg. Cărbuneşti, aciuiat pe aici din cine ştie ce reziduuri cu pile de prefectură.
VLĂDUŢ ALIN, mare jurist de împărţeală a averilor, chiulău de Cărbuneşti mai mult pe drumuri de procese decât la primărie. Şi-i convine de minune!
FUGARU ION, viceprimar, fost încataramat al miliţiei cu ifose de… general în retragere, arogant, mofturos nevoie mare care nu ştie decât să jignească pe cei care îndrăznesc să-i calce pragul biroului. Din întâmplare, am văzut multe doamne ieşind plângând din biroul acestuia, în fond un „scârţa,- scârţa pe hârtie” care se mira ce 1-a ajuns de şapte ori pe zi şi tot nu-i vine să creadă. Mulţi contribuabili se plâng de comportamentul acestui exemplar cu masca de fanfaron public.
Şi acum să trecem la adevăruri, să vadă şi stimabilii noştri cititori cam cum stăm cu dreptatea că s-ar putea s-o caute vreodată. Să dea Dumnezeu să nu fie ca a noastră , dar sunt multe găşti pe lumea asta…
Ziua de 21 oct. 1991 reprezintă o dată istorică pe răbojul matrapazlâcurilor comise de inteligissima Baroană.. În anexa Nr. 3 a Legii 18/91 la nr.crt. 43 din Hotărârea 32 dată de Comisia Prefecturii Gorj, apare scris lizibil şi corect în dreptul proprietarului titular MOTOCU SOLOMON numele de CIOBANU CEZARINA ca „moştenitoare” legală… Dintr-un condei vrăjit al unui extraordinar trafic de influenţă, stimata doamnă notar public se pomeneşte stăpână peste o avere de peste un miliard de lei. Opinia publică a cărbuneştenilor este bulversată şi stupefiată de eveniment.
Şi cum casa moştenită de „nepoata” Cezarina nu mai era la modă, a demolat-o şi repede şi bine, crescând în locul ei un adevărat palat de poveste cu ziduri de cetate, camere video, semnale acustice şi un dulău – lup gata să rupă orice intrus…Lux şi harpagonism!
Preanepoata pricopsită sfidează până si cele mai elementare reguli ale bunului simţ. Are de achitat foştilor proprietari peste 25 milioane lei vechi de pe urma proceselor pierdute pentru uzufruct şi cheltuieli de judecată de peste patru ani de zile. Deţine tot de atâta timp în continuare terenul extravilan al moştenitoarelor Motocu, chiar dacă în acest sens există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi un Titlu de Proprietate. Fuge de acasă, se ascunde, dă bir cu fugiţii ca să nu-şi plăteasca datoriile. Dar până când, Doamnă!
Acţiunea preanepoatei MOTOCU nu s-a oprit aici. Crezând că îi mai merg relaţiile mafiotice la completele de judecată că în perioada anilor 90-95 încearcă să anuleze T. de Pr. pe numele moştenitoarelor Motocu Margareta şi Vernescu Mariana- Didona, dar nu mai reuşeşte nimic.Nimeni nu-şi mai riscă propria lui demnitate.
În această situaţie, inventiva notăriţă se gândeşte şi chiar realizează alte mijloace posibile de a anula T. d Pr. care-i electrocuta ficatu. Astfel, pune la cale cele mai năstruşnice falsuri, încercând să inducă în eroare completele de judecată, să atragă în sfera ei de influenţă toată gaşca de la Primăria Tg. Cărbuneşti.
Gaşca de la primărie, pârâtă în procesul intentat de Baroană, îşi face apărarea, nu la primărie, ci în biroul Baroanei, iar cererea de intervenţie este rezultatul unor comunicări false sub semnătura primărie. Acum se consuma prima fază a traficului de influenţă exercitat cu atâta îndrăzneală de preacinstita notăriţă a Cărbuneştilor…
În judecarea cauzei în fond, era necesar pentru cele două reclamante să se confirme că terenul solicitat a fi recunoscut în proprietatea reclamantelor dacă acesta s-ar afla în proprietatea privată a primăriei. Oricum o asemenea situaţie nu putea exista de drept şi de fapt la timpul respectiv, s-a ales calea ocolitoare până la limita legii, greu percepute chiar de jurişti experimentaţi. Consiliul local al oraşului Tg. Cărbuneşti, în calitate de pârât se vede obligat- chipurile- să înainteze către instanţa de judecată o cerere de intervenţie în care solicită să se respingă acţiunea dar nu pentru motivul adevărat că terenul respectiv aparţine prin titlul de proprietate moştenitorilor MOTOCU, ci pentru motivul că terenul este „în proprietatea privată a primăriei”. De fapt acest motiv nici nu există şi tocmai din această situaţie se insistă de către întrega gaşcă de la primărie, ca să atragă atenţia judecătorului de caz. Gaşca suferă de amnezie? A uitat că în eliberarea titlului de proprietate pentru moştenitorii Motocu chiar primăria a fost implicată prin semnatura actualului avocăţel? Gaşca de la primărie ajuta nemijlocit pe reclamante şi nu-şi dau seama în fond de cursa infracţională în care este atrasă. Acţiunea în constatare a numitelor CIOBANU CEZARINA şi HANU CORNELIA, mamă şi fiică , este respinsă cu toată prietenia la cataramă dintre judecătoare şi reclamante. Completul de judecată a dat dovadă – în acest caz – de competenţă, profesionalism şi onestitate, lăsând pe locul doi o prietenie poate chiar de familie din care profitau numai reclamantele…Se zice din înţelepciunea poporului că dacă prietenul tău este de zahăr, nu căuta să-1 mănânci te tot…
Acţiunea a fost respinsă de către instanţa de fond. Atunci de ce consiliul local a mai recurs la … recurs? Intenţia se descoperă uşor: să mai afirme odată în plus la instanţa tribunalului că terenul cu pricina este în proprietatea privată a primăriei. Documentele din dosarul recursului au fost ticluite din nou de către intimatul consiliu local, nu la primărie de către iluştri jurişti, aşa cum era normal şi cinstit, ci la… biroul notarial al notarei CIOBANU CEZARINA, prezentă fiind toată gaşca de jurişti. Şi acum amănuntele;
În dimineaţa zilei de 16 oct. 2009, la orele şapte, trecut de fix, inteligissima notăriţă îşi aşteaptă acoliţii obedienţi în biroul ei cu o cafea şi proaspătă şi tare. Atmosfera este de lucru şi destinsă şi fiecare îşi aduc aportul la redactarea juridică a celor două documente false, dar acceptate conştient şi voit de către toţi complicii. Ele corespund întru-totul scopului pentru care au fost create într-un atât de complicat trafic de influenţă creat de notăriţa CIOBANU CEZARINA şi asumat de gaşcă. Se făcuse deja târziu şi începuse judecata recursurilor la Tribunalul Gorj. Gaşca de la primar fuge la sediu, agaţă pe marele ”scârţa-scârţa pe hârtie” care pune cu grabă semnătura şi ştampila Consiliului local pe documentele juridice ale consilierilor (?) şi apoi o ia spre sănătoasa recursului. Îşi susţin cu patos pledoaria admiterii recursului în favoarea reclamantei şi cer rejudecarea procesului la instanţa de fond. Exact aşa s-a şi întâmplat ce s-a cerut, aia s-a dat, viceprimarul fie binecuvântat! Că merită.
Am transcris aici un crâmpei de viaţă, din păcate nu cel mai fericit din activitatea unor semeni de-ai noştri. Personajele sunt reale, faptele lor adevărate şi de la aceste fapte se desprinde concepţia de viaţă a fiecăruia dintre ele. Uneori însă unele fapte ies din făgaşul firesc al vieţii, al societăţii şi atunci ele trebuie înregistrate şi inventariate între coperţile legilor care fac ordine printre noi, oamenii.
P.O.GEANĂ
