Locuitorii satului Şiacu, Slivileşti, se roagă între zidurile unei biserici nefinisate şi neacoperite. Acest lucru se întâmplă pentru că nu se găseşte nimeni să finanţeze lucrările care au stagnat în urmă cu cinci ani şi care au ajuns până la turlă. Deşi biserica sa parohială se află în satul Cojmăneşti, preotul Aurel Panfiloiu ţine slujbe religioase şi pentru enoriaşii din Şiacu.
În zilele de sărbătoare care nu pică duminica, după cum spune preotul Pamfiloiu, se ţin slujbe şi în biserica din Şiacu. La fiecare sfârşit de săptămână, preotul care s-a mutat cu parohia acolo de doar două luni, slujeşte la biserica din Cojmăneşti, unde se află, de fapt, parohia. De câţiva ani, însă, oamenii din Şiacu au dorit să aibă o biserică şi la ei în sat, pentru a nu mai fi nevoiţi să meargă mai mulţi kilometrii în zilele de sărbătoare. De-a lungul timpului, cele 80 de familii care locuiesc în satul gorjean Şiacu au donat bani pentru ridicarea unei Case a Domnului aproape de casele lor. De cinci ani de zile, însă, lucrările s-au oprit pentru că, din cauza veniturilor mici ale sătenilor, nu mai există bani şi pentru ridicarea acoperişului. „Oamenii din sat au sponsorizat construcţia din banii lor. Rugămintea mea este ca cei care cunosc situaţia să ajute”, a spus preotul Pamfiloiu.
Oamenii tot mai speră
Biserica este ridicată până la turlă şi s-au cheltuit, până acum, aproximativ 100 de milioane de lei vechi, potrivit preotului paroh. Deşi „biserica” este, de fapt, doar nişte ziduri goale, oamenii vin totuşi să se roage lui Dumnezeu între pereţii care, speră ei, cândva vor fi acoperiţi cu picturi religioase, vor fi încălziţi şi vor putea servi, cu adevărat, drept lăcaş de cult. Până atunci, însă, locuitorii din Şiacu vin să se regăsească şi să se închine în faţa unui altar improvizat din icoane aduse de la trei kilometri depărtare, din satul Sura. Mâine seară, în zi de sărbătoare, între aceste ziduri se va oficia un Sfânt Maslu, feţele bisericeşti înţelegând nevoia sătenilor de a-l simţi pe Dumnezeu aproape.
Dorina CIOPLEA
