Sabin Cornoiu, directorul Serviciului Public Judeţean Salvamont Gorj, a propus Consiliului Judeţean Gorj să analizeze posibilitatea de a acorda diploma de excelenţă din partea judeţului Gorj, domnului Ţundrea M. Alexandru, născut în Teleşti şi domiciliat în Târgu-Jiu, veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, iniţiativă susţinută şi de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război – filiala Gorj. Propunerea consilierului judeţean Sabin Cornoiu a fost aprobată, în şedinţa de vineri, veteranul Alexandru Ţundrea urmând să-i fie acordată aceasta distincţie, precum şi un premiu de 1000 de ron.
Ţundrea M. Alexandru, zis „al lui Matei”, fiul lui Virginia şi Matei Ţundrea s-a născut la 6 decembrie 1910 în Teleşti Moşneni. Tatăl său Matei Ţundrea a luptat în Primul Război Mondial, unde, pentru faptele sale de vitejie din lupte a primit brevetul şi decoraţia „Virtutea Militară” pentru „…zelul, devotamentul şi bravura de care a dat dovadă, în timpul lucrărilor de fortificaţii de pe malul drept al Siretului, sub bombardamentul artileriei duşmane, în 1917 …”.
Cine este veteranul premiat de CJ Gorj?
La propunerea consilierului Sabin Cornoiu, CJ Gorj va acorda o diplomă de excelenţă şi un premiu. „În cadrul şedinţei Consiliului Judeţean din data de 17 iulie, i se va acorda o diplomă de excelenţă şi un premiu de 1.000 de lei veteranului de război Ţundrea M. Alexandru”, confirmă Cornoiu.
Ţundrea M. Alexandru a absolvit Şcoala Normală din Târgu-Jiu devenind învăţător, 
apoi a urmat la zi Facultatea de Drept şi Facultatea de Filozofie la Cluj. A fost concentrat în anul 1938 şi un an mai târziu este mobilizat în Regimentul 96 Infanterie Caransebeş, ctg. 1937, având gradul de locotenent în rezervă, participând la acţiunile de apărare organizate preventiv în Ardeal. La 11 martie 1941 este mobilizat din nou şi plecă cu Regimentul 96 Infanterie pe frontul de Est, cele două batalioane ale regimentului fiind îmbarcate în Caransebeş într-un tren de marfă cu destinaţia finală Tighina. De aici traversează în marş pedestru toată Ucraina îndreptându-se către linia frontului din Crimeea. Ajunge, luptând, cu frontul până în zona Kerci ducând lupte grele cu soldaţii şi partizanii ruşi. În localitatea Colonca, participă la luptele cu inamicul care deschidea focul ascuns în galeriile unei exploatări de piatră. Pentru faptele sale de vitejie, la data de 12 martie 1943 este decorat cu Ordinul „Coroana României” cu coroană, spade și panglică de „Virtutea militară” în grad de Cavaler. De aici, în primăvara anului 1943, pleacă spre Stalingrad, dar, sunt opriţi din drum şi trimişi în Caucaz în zona Erevan. Sunt atacaţi de către partizani la Abinskaia şi, în luptă moare, consăteanul și prietenului din copilărie, Grigore, copilul lui Gore Bâldea. 
Continuă înaintarea cu frontul către Crimskaia şi apoi până la Molkarai unde au loc lupte crâncene şi din care scapă ca prin minune. Din Molkarai începe retragerea şi ajunge la Adagun în Caucaz. Aici primeşte concediu 20 de zile şi profită de ocazie şi se întoarce acasă în sat. Deşi e „sfătuit” că e mai bine să nu se mai întoarcă pe front, la sfârşitul concediului ia trenul şi se întoarce la regimentul său, aflat acum, în localitatea Anapa unde asigurau paza la ţărmul Mării Negre. După o săptămână sunt nevoiţi să părăsească şi această poziţie, retrăgându-se cu un vas german până la Kerci. Aici organizează un dispozitiv de apărare al istmului şi stau în pază până în primăvara anului 1944 când se ordonă retragerea către Sevastopol în vederea îmbarcării pe vase şi retragerea pe mare către ţară. Având probleme medicale datorate unor răni la picioare este trimis pe mare cu o şalupă şi face joncţiunea cu convoiul regimentar. Acesta era alcătuit din căruţe care transportau efectele administrative ale Regimentului singura maşină fiind cea sanitară, și avea menirea de a asigura și logistica administrativă a regimentului. Convoiul este atacat de ruşi, este încercuit cu tancurile şi cei cca 200 de români sunt nevoiţi să se predea. Sunt cantonaţi într-o şcoală în zona oraşului Simferopol şi în ziua de Paști a anului 1944 sunt îmbarcaţi în vagoanele unui tren de marfă şi trimişi către Moscova. Aici li se face un control sanitar şi sunt internaţi în lagărul de prizonieri Oranchi. Urmează o perioadă lungă şi grea de aşteptare, fără 
posibilitatea de a transmite celor de acasă că mai este în viaţă. Deşi pe front devenisem aliaţi cu ruşii, nici după încheierea războiului nu au fost eliberaţi spunându-li-se că nu îi mai doreşte Guvernul Groza. În anul 1946 este eliberat un prim lot de prizonieri, are şansa să fie trecut pe lista celor care urmau să plece, dar, fără nici o explicaţie este scos din grup şi trimis înapoi în lagăr. Singurul noroc a fost că între cei eliberaţi a fost şi un gorjean din Stolojani care, ajuns acasă, a transmis familiei că este în viaţă. Mai stă în lagăr încă doi ani şi în vara anului 1948 este eliberat. Sunt transportaţi cu un tren sovietic până la Focşani, aici primesc ceva bani şi sunt lăsaţi să plece fiecare cum poate către casă. Ajuns acasă îşi continua meseria de dascăl, iniţial pe un post de învăţător la Peşteana Jiu, apoi profesor de matematică şi franceză la şcoala din Teleşti. Se căsătoreşte în anul 1950 cu Constanţa şi au avut împreună doi copii Augustin-Octavian şi Gabriela-Alexandra. S-a pensionat în anul 1972 şi a avut şansa să împlinească alături de soţie şi copii frumoasa vârstă de 104 de ani fiind cel mai vârstnic veteran din județul Gorj.
În data de 9 Mai 2015 a fost avansat la gradul de general.
Minodora Sucea
