Ramura sudică a munţilor Vulcan este constituită în cea mai mare parte din calcare jurasice şi cretacice ce au favorizat în decursul timpului procesele de carstificare. Dintre acestea, formele carstice de suprafaţă conferă o notă specifică peisajului regiunii adăugându-i în acelaşi timp şi un plus de pitoresc
Relieful zonei este dominat de platforma de eroziune Gornoviţa (denumire dată încă de la începutul sec 20 de reputatul geograf francez Emmilian de Martonne după efectuarea unor serii de observaţii si cercetări) În cadrul acesteia se pot distinge 2 nivele:
-platforma inferioară (Gornoviţa 1) localizată între 400-750m cu o înclinare mică, lasă impresia unei terase situata aproape de zona depresionară subcarpatică. Acest fapt a făcut posibil dezvoltarea reliefului carstic la o scară mult mai mare faţă de restul perimetrului
-platforma superioară (Gornoviţa 2) localizată între 750-1100m este bine delimitată in teren iar înclinaţia sa este mult mai accentuată;
Între 1100-1500m se dezvoltă platforma de eroziune Râul Şes, cel mai înalt nivel carstic al secţiunii sudice a masivului montan;
Pe suprafaţa acestor platforme de eroziune relieful exocarstic este bine reprezentat prin chei , doline si lapiezuri.
– când traversează zone calcaroase râurile şi afluenţii acestora formează chei. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt: Cheile Sohodolului, Cheile Şuşiţei Seci şi Cheile Şuşiţei Verzi. Cheile Sohodolului sunt cele mai lungi dezvoltându-se pe o lungime de aproximativ 12km(între Poiana Contului şi nordul comunei Runcu). Pe parcursul acestora existenta unor roci mult mai dure cum ar fi granitele şi şisturile cristaline au produs în două locuri întreruperea formarii fenomenelor carstice.
-dolinele sunt caracteristice platformei Gornoviţa 1, unde si cunosc o mare densitate, cele mai reprezentative fiind localizate la est şi la vest de Şuşiţa Seacă. Pe platforma Gornoviţa2 densitatea acestora este mai redusă pentru ca în perimetrul platformei Râul Şes să lipsească aproape în totalitate
-lapiezurile au de asemenea o reprezentare numeroasă în cadrul platformelor de eroziune Gornovita 1 şi 2, unde acestea pot fi observate şi în diversele lor faze de evoluţie Câmpuri de lapiezuri bine conservate se pot vedea în Tufoaia, Măgura, Babele, pe partea vestica a Văii 
Deleşului precum şi în apropierea vârfurilor Leşu şi Cioclovina Vălarilor, unde formează cea mai spectaculoasă zonă de lapiezuri din Carpaţii Meridionali.
Mugurel Petrescu
