La jumătatea lui Mărţişor, când escadre înaripate anunţă sosirea primăverii, un gând ne poartă spre Cotidianul „Gorjeanul”, care făcându-şi intrarea pe poarta timpului acum 89 de primăveri, a purtat în paginile sale o întreagă istorie, istoria meleagurilor acestea cu valenţe prioritare în marea carte a neamului.
Născut din simţirea curată de cuget a inimosului Jean Bărbulescu, la 15 martie 1924 , când încă nu se stinsese ecoul marilor fapte de vitejie ale gorjenilor din războiul de întregire, ”Gorjeanul” s-a vrut şi a reuşit să fie ziarul nostru de suflet.
La fel ca şi celelalte publicaţii ale timpului a suferit şi el din cauza cenzurii, dar asemeni păsării Phoenix, a reînviat din propria-i memorie rămânând continuu un luptător perseverent pe largul front al presei româneşti.
„Gorjeanul” întinereşte cu fiecare număr care marchează în vreme prelungirea diverselor etape, cu profesionalism şi dăruire, datorită condeierilor străluciţi-colaboratori, corespondenţi şi ziarişti care semnează în paginile sale.
După 1989 Gorjeanul şi-a păstrat obiectivitatea în înfăţişarea evenimentelor, fiind cotidianul local cu cea mai mare audienţă la cititori. În timp ce alte publicaţii locale „şi-au înghiţit capul”, vorba unui erou al lui Dickens, dispărând, Gorjeanul deviza lui Brănişteanu potrivit căreia: „Libertatea presei este cea mai scumpă dintre libertăţi”, nu s-a dezis niciodată şi, asemeni unui corp astral luminos, a atras permanent în rândurile colaboratorilor săi şi condeie de toate vârstele, indiferent de profesie, de la elevi la cadre universitate.
„Verba volant scripta mannet”, cum rămân în memoria cititorului paginile Gorjeanului din care emană adevăruri ale trăirii noastre.
La împlinirea vârstei de 89 de ani, urez ziarului viaţă eternă, iar făuritorilor săi putere de muncă, astfel ca din paginile sale să ardă cuvintele adevărului şi dreptăţii şi în fiecare dimineaţă cititorii să întrebe ca întotdeauna la chioşcuri: „- Mai aveţi un Gorjeanul?”
„LA MULŢI ANI!”
Gh. Rădulescu
