LA MULŢI ANI, Preacucernice Părinte Nicolae DIACONESCU! – ,,Mulțumirile mele Atotputernicului Dumnezeu, și să mă ierte dacă Harul cu care m-a înzestrat, n-a fost dus întotdeauna la bun sfârșit”!

Auzisem cu multă vreme în urmă despre Preacucernicul Părinte, iconom stavrofor, Nicolae Diaconescu, din Bălceştii Gorjului, mai exact spus, din satul Mariei Lătăreţu, aşa că am avut posibilitatea să-l cunosc şi să stăm de vorbă, prin intermediul distinsului om de acţiune şi mare iubitor de Dumnezeu, domnul Ion Fumărel, din oraşul Novaci, cu ocazia sfinţirii unei biserici de la Bumbeşti-Piţic, iar, impresia mea era aceea că mă aflu în faţa unei feţe bisericeşti monumentale prin ţinuta şi prin vocaţia sa nedezminţită de a sluji cu mult har şi de a participa cu sufletul său plin de nobleţe la oficierea Sfintei Liturghii! Iar, pentru că vineri, 12 ianuarie 2021, Preacucernicul Părinte Nicolae Diaconescu a împlinit venerabila vârstă de 98 de ani, am considerat că acesta este un prilej minunat de a-i adresa cu sinceritate, cele mai alese urări de sănătate şi spor duhovnicesc, pentru ca să trăiască întru mulți ani și să ne binecuvânteze existența cu blândețea și cu bunătăţile sale duhovniceşti, deoarece, prin exemplul Preacucerniciei sale, am învăţat Pedagogia Lui Dumnezeu sau modul cum se lasă omul călăuzit de către Bunul Dumnezeu! De aceea, cred că e bine să cunoaştem că atunci când Mântuitorul Iisus Hristos a cerut întâietatea iubirii faţă de Dumnezeu, El, nu a sugerat deloc faptul că nu e nevoie să ne iubim părinţii sau propriii noştri copii, ci, că orice iubire, ca să fie autentică, trebuie să treacă prin iubirea de Dumnezeu! Oare, ce tribut de suferinţă trebuie să aducă oamenii care separă iubirea de Dumnezeu de celelalte iubiri, dacă ne gândim că Părintele Nicolae Diaconescu a descins mai întâi în Ardeal, după obținerea diplomei de licență, acolo unde şi-a început activitatea de slujire pastorală, pentru a dovedi că jertfa este un izvor de împlinire şi de bucurie în acelaşi timp, ceva care se concretizează şi se exemplifică, numai pe măsura purtării crucii pe care o cere Mântuitorul Iisus Hristos!

,,Ortodoxia nu are preoți de vânzare, iar Budapesta nu are atâția bani ca să cumpere preoți ortodocși”!
Părintele Nicolae s-a născut în anul 1923, în ziua de 12 februarie, chiar dacă în actele sale figurează că e născut la 30 martie, pentru că așa s-au întocmit actele pe vremea aceea! Să adăugăm faptul că a făcut seminarul la Râmnicu Vâlcea și după aceea Teologia la Cernăuți, dar numai doi ani în Basarabia, din cauza războiului, pentru că în următorii doi ani, a urmat cursurile la Cluj-Napoca, unde s-a familiarizat cu spiritul ardelenesc, acel mod minunat de a fi patriot și «om dăruit credinței în Dumnezeu»! A fost preoțit în Ardeal, în timpul Preafericitului Patriarh Justinian, în Episcopia Oradiei, Parohia Sânmiclăuș, la Biserica ortodoxă având hramul «Sfântul Ierarh Nicolae», în ziua de Sfântul Nicolae, în anul 1958. Dar, pentru că simțea o chemare lăuntrică din partea locurilor natale, în același an, 1958, a venit în Parohia Bălcești, unde a slujit mereu la două biserici, la cea din Bălcești, dar și la Biserica din Satul Perești, pentru că acesta este satul în care s-a născut acum nouăzeci și opt de ani! Viața pe care Preacucernicul Părinte Nicolae a dus-o în Ardeal este greu de redat în cuvinte, pentru că a slujit numai cu dăruire biserica noastră ortodoxă, iar, la un moment dat, a venit la sfinţia sa un «delegat» din Ungaria, ca să-i solicite să meargă în acea ţară şi să treacă la catolicism, iar, în schimb, va primi casă, parohie și toate condițiile civilizate de viață! Dar, Părintele i-a răspuns cu mult curaj şi cu multă demnitate că: ,,Ortodoxia nu are preoți de vânzare, iar Budapesta nu are atâția bani ca să cumpere preoți ortodocși!”, după care «delegatul» a pleacat capul în jos şi s-a dus nedumerit și mâhnit că nu reușise ca să-l convingă să-şi vândă credinţa dreptmăritoare! De la domnul Ion Fumărel am aflat şi alte detalii despre viaţa Părintelui iconom stavrofor, Nicolae Diaconescu, cel care şi-a aflat «izvorul tăriei» pentru care meritați toată considerația, chiar dacă ar putea fi invidiat, pentru că marele secret al vieţii sale, îl constituie educația pe care a primit-o de la dascăli, de la părinți, de la învățători și de la profesori, poate chiar de la enoriaşii săi, pentru că venind în Gorjul natal, Preacucernicul Părinte Nicolae a avut o bună colaborare și a păstrat o permanentă legătură cu primăria, cu școala și cu biserica, iar cu aceste trei instituții a colaborat mereu, fiindcă a dat cărămidă pentru construcția școlii, a slujit cu multă dăruire până a ieşit la pensie ca preot iconom stavrofor, iar, pe măsură ce au trecut anii, sfinţia sa a învăţat cum să trăiască fiecare clipă cu intensitate, cum să se bucure de culorile vieţii, de razele soarelui şi de flori, cum să iubească viaţa dăruită Preacucerniciei sale de către Atotputernicul Dumnezeu! În finalul întrevederii cu Preacucernicul Părinte, iconom stavrofor, Nicolae Diaconescu, din Bălceştii Gorjului, puţin apăsat de gerul năpraznic, acesta a reuşit să-mi spună: ,,Pentru Harul cu care m-a înzestrat, Mulțumirile mele Atotputernicului Dumnezeu, și să mă ierte dacă Harul acesta n-a fost dus întotdeauna la bun sfârșit”, iar, la rândul nostru, i-am spus Preacucernicului Părinte Nicolae, că oamenii îşi urează multe lucruri, iar, noi, doar două îi urăm: «niciodată» şi «întotdeauna», adică, niciodată trist şi întotdeauna bucuros şi cu inima senină! Fie ca bucuria să-i încălzească ochii, fie ca Bunul Dumnezeu să-i lumineze calea, fie ca sănătatea să nu îl părăsească niciodată şi să îl poarte către cea de-a suta aniversare!
Preot Ioan VODISLAV, Parohia Pojogeni, Gorj