De la reformă la antireformă
Cu un an în urmă,prin septembrie-octombrie, guvernul liberal încearcă să impună în energetica romaneasca o entitate nouă, o Companie Energetică Naţională, din care să facă parte cele două Complexuri Energetice din Gorj, Hidroelectrica şi Electrica. Ideea, destul de controversată la acea oră, a avut adepţi dar şi contestatari.
Din păcate marea majoritate din cei care îşi dădeau cu părerea ,în presă sau la televizor,o făceau fără să aibă habar despre subiect, în goana după voturi, anul 2008 fiind blagoslovit cu două rânduri de alegeri, locale şi parlamentare.
Naşterea unei astfel de companii trebuie precedată de mii de pagini de studii şi analize, pentru a nu avea probleme din punct de vedere juridic,tehnic,funcţional.Actuala putere plusează politic, şi în loc de una, propune două companii babane, împărţeala făcându-se mai puţin pe argumente economice, mai mult după ureche, funcţie de cererile sindicale şi de foamea de posturi de directori din teritoriu. Anul trecut, cei mai mulţi dintre cei ce contestau, aduceau argumentul lăsării SNLO pe dinafară. Am încercat cât am putut să explic faptul că nu cărbunele este important, ci consumatorii de cărbune.Că dacă cele două termocentrale, Turceni şi Rovinari, îşi rezolvă problemele de mediu, vor putea funcţiona şi în viitor,consumând tot mai mult cărbune de la SNLO, aducând-o pe linia de plutire.
La momentul discuţiilor, firma pe care o conduceam, C.E. Rovinari, era dezavantajată indiferent de forma de reorganizare de care se făcea vorbire.
Produceam o mie de miliarde lei vechi profit pe an, ne finanţasem lucrările de mediu-indiferent de ce se spune acum de actualii conducători, aveam absolut toate datoriile la bugetul statului plătite, nici un fel de datorii la furnizori, plăteam cele mai bune salarii din gorj la aproape cinci mii de oameni.
Am înţeles însă că la nivel naţional lucrurile mergeau mai prost,şi de aceea, ideea de a pune toate merele bune într-un coş, de a crea o Companie Naţională care să fie un motor pentru toată energetica românească, să investească în puii mai mici,aşa cum a făcut CEZ în Cehia, şi care să poată apoi ieşi chiar pe pieţe europene, a fost bună.
Ceea ce propune actualul guvern este absolut nefezabil, şi o să vă spun de ce.
Creditorul nostru, stăpânul nostru
Toate entităţile producătoare din componenţă, adică Nuclearelectrica, Hidroelectrica, Turceni şi Rovinari au semnat contracte de finanţare cu diferiţi finanţatori. În momentul semnării, aceşti finanţatori, fără excepţie, au impus condiţia ca orice reorganizare prin divizare sau absorbţie a companiei finanţate să fie aprobată şi de ei.Aşa se fac contractele de finanţare în toată lumea, pentru că finanţatorul trebuie să fie sigur că noua entitate creată este ”bancabilă”, adică poate rambursa banii împrumutaţi. Ce credeţi că vor spune finanţatorii care au împrumutat Nuclearelectrica cu 900 mil. euro atunci când or să vadă situaţiile financiare ale SNLO, sau ale Complexului Rovinari, care în 6 luni a ”reuşit’ o cădere spectaculoasă, unică probabil în istoria energeticii? Or să spună NU, nu suntem de acord,iar dacă li se va forţa mâna,aşa cum se încearcă,vor recurge la contract, executând garanţiile. Aşa că statul român, care a garantat acele împrumuturi direct, sau prin Eximbank, va trebui să pună pe masă peste un miliard de euro. Acesta ar putea fi costul unor idei nesăbuite, nu îndeajuns documentate. Cine va achita aceste costuri? Păi este simplu, noi toţi !
Ing. Laurenţiu Ciurel
