În tradiţia poporului român, sărbătorirea zilei de 1 Mai este cu o vechime seculară. Şi se numea ziua de Armindeni. E adevărat că, în perioada comunistă, se sărbătorea cu mult fast, ca Zi a Muncii.
Totuşi, în mod greşit, s-a apreciat că ar fi fost o sărbătoare tipic comunistă. Mai ales că Ziua Internaţională a Muncii, sau a celor ce muncesc, fusese hotărâtă în urma unor greve celebre în Statele Unite ale Americii, la Chicago, cu multă vreme înaintea apariţiei „Manifestului comunist” al deloc săracilor Marx şi Engels.
La 1 Mai, românii sărbătoresc Armindeniul, simbolul vegetaţiei, care proteja recoltele şi animalele. În tradiţia populară, zilei de Armindeni i se mai zice şi „Ziua pelinului” sau „Ziua beţivilor”, însemnând începutul verii. Armindeniul se serbează mai ales pentru sporul casei şi rodul pământului, se fac slujbe ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea vitelor, o viitoare recoltă de vin bun, oameni sănătoşi, prin petreceri la iarbă verde, precum aceea din Gorj, la Drăgoieni, unde se mănâncă miel şi se bea vin roşu cu pelin.
Tradiţia consemnează că de Armindeni, ca şi la Florii, când la porţi se pun ramuri de sălcii pletoase sfinţite la biserici, de această dată se pun ramuri verzi la porţi, întru poposirea în acele case ce au ramuri verzi ori înflorite a norocului şi belşugului. Armindeni-ul mai simbolizează şi sărbătorirea unui vechi zeu păgân, al vegetaţiei, care proteja recoltele şi animalele. Cu o zi mai devreme, se aduce din pădure o ramură verde ori una de pom curat şi înflorit, iar de 1 Mai se pune în faţa caselor, unde se lasă până la seceriş, când se punea în focul cu care se cocea pâinea din grâul cel nou.
În dimineaţa de Armindeni, se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porţilor din faţa caselor de la ţară, dar şi la adăposturile vitelor, în aşa fel încât oamenii şi animalele, împreună, să fie protejaţi/protejate de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice.
Prin tradiţie, în localităţile aflate la marginea oraşelor, precum în judeţul Gorj la Drăgoieni, se organizează petreceri cu lăutari. Se frige miel la grătar, se bea vin pelin sau vin roşu, chiar dacă înainte de Revoluţie şi încă şi azi obiceiurile tradiţionale fuseseră înlocuite cu micii şi berea.
La sate, după participarea la sărbătorirea cu lăutari şi hore populare, bărbaţii îşi puneau, la întoarcerea spre casele lor, liliac sau flori de pelin la pălării. Tot conform tradiţiei, aproape totdeauna, Ziua de Armindeni sau Ziua Muncii este sărbătorită după ziua de vineri a Săptămânii Luminate, în care ortodoxia are în calendar cruce roşie, iar preoţii fac slujbe pentru Izvorul Tămăduirii.
Ion Predoşanu
