La dezordinea zilei – România mulţimilor nemulţumite

432
Dacă m-ar întreba cineva dacă sunt mulţumit că situaţia din România nu este ca cea din Grecia, i-aş răspunde că nu sunt mulţumit că ceea ce este la noi nu seamănă cu situaţia din Germania, Olanda, Franţa sau Anglia.

Că nu este ca în Grecia, asta poate avea mai multe explicaţii, şi m-aş opri doar la faptul că românii nu sunt la fel de recalcitranţi când le sunt atacate drepturile ori aspiraţiile, suna paradoxal dar nici aspiraţiile nu ni le apărăm aşa cum ar trebui. Starea economică sau socială din România, nu cred că este mai încântătoare decât cea de la ţărmul mării Egee, dar cred şi observ că spiritul civic, acela care şi-a făcut auzit cuvântul, săptămâna trecută, pe străzile actualei Elade, nu seamănă cu cel mioritic. Şi nu fac aici nici un apropo la bravul (mai nimerit praful) model de europarlamentar Becali Baci şi sonoritatea lui auzită când vrei şi când nu vrei. Ai noştri cetăţeni, nu odată simţind „cuţitul pe os”, cuminţi (ca să nu zic altfel) organizează, într-un fel de spirit civic, mai degrabă marşuri ale tăcerii pentru susţinerea nu ştiu căror primari luaţi la întrebări de justiţie. Nici valuri de surprindere nu-i scaldă pe români nişte fapte de corupţie descoperite şi mediatizate, imuni fiind la scandalurile izbucnite cum cel al fostului ministru britanic al comerţului şi transporturilor care i-a declarat unui jurnalist al săptămânalului Sunday Times că, pentru 5000 de lire, s-a lăsat închiriat de către corporaţii pentru diverse activităţi de lobby, la fel procedând şi alţi colegi de guvern insular. Cu siguranţă că mulţi dintre noi am gândit că, dacă acolo se procedează aşa, ce să mai zicem de ai noştri demnitari şi zâmbind amar ne spunem: ăştia sunt ma isteţi.

Chiar şi cuvântul nemulţumit un român nu ştie cum să-l definească prea bine, pentru că nu-l poate face setul de încăpător pentru ceea ce ar dori el să includă în semnificaţia lui – că nu mai are loc de muncă şi nici bani cu ce să întreţină familia, că are copiii obosiţi şi trişti după cele 12 ore de muncă (spre folosul cui, întrebându-se, pentru că poimâine când termină şcoala societatea nu-i oferă mare lucru), că are o vârstă înaintată, adică este pensionar şi prizoner al unui fizic şubred, eventual chiar şi că echipa de fotbal, a se citi aici Pandurii din Târgu Jiu, care numai a spirit de panduri nu are şi nu oferă nici o satisfacţie măcar de timp liber.
Dar ce spun eu despre o eventuală dorinţă sau vis de comparaţie a României cu ţările din vest care, ca state funcţionează după legi bine puse pe paginile cărţii de căpătâi care are un titlu neschimbat de sute de ani. Aproape că nici nu mai ai ce comenta când iei cunoştinţă că, după logica imbatabilă a “specialistului” în constituţionalism care conduce guvernul din “Victoriei” – nu către victorie, principala lege ce defineşte statul român va avea la revizuire doar două elemente bine ţintite. „Sunt două lucruri care nu se negociază la revizuire: reducerea numărului de parlamentari şi Parlament unicameral. În rest, negociem orice cu partidele politice”, afirmă jos şi tare domnul Boc. Şi cu restul cum rămâne mon cher, că la negocieri am văzut cum reacţionezi din întâlnirile cu sindicatele, cu restul ce ţine de explicitarea clară a fiinţei naţionale integre, mai ales că ai în acest moment ca partener un partid alcătuit pe teme etnice tot mai sus şi tare afirmate. E drept că ai spus ceva despre limba română şi nenegociere a poziţiei ei faţă de toţi cei care trăiesc pe acest teritoriu, dar oare încă nu ştii că această limbă română este rara avis în Harcov, ca să nu spun că începe să-şi schimbe substanţa după cum bate vântul, “îmbogăţindu-se” ba din est, ba din vest, ori slăbindu-se din interior prin toleranţă şi promovare a noneducaţiei prin continua instabilitate a învăţământului. Sperăm că acet articol 13 din Constituţie să nu aibă ghinionul de a fi negociat vreodată. Dar, putem noi oare să nu luăm în seamă când spune, încă cetăţeanul român, Marko Bela despre această lege română, incluzând aici şi limba oficială că este o bizarerie. Pardon măi reBela, bizară poate fi considerată atitudinea ta încăpăţânată de a susţine ceva ce nu se poate aplica în România. Voi, dragi cititori sunteţi mulţumiţi de situaţia în care se găseşte această ţară?
Gheorghe MUNTEANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here