La dezordinea zilei – Mustul acru al politicii româneşti

Salutări de la Şcoala de toamnă, pe care partidele politice în frunte cu Legislativul, Executivul şi istoricul palat de peste drum de Grădina Botanică a Bucureştiului, toate instituţii democratice, dar nu democratizate, o deschid în fiecare anotimp pentru a ne face viaţa, nu mai frumoasă, ci mai enervată, mai plină de frământări – la ei electorale, la noi ceilalţi existenţiale.

Un popor fără adrenalină se presupune că nu este destul de viguros, pe semne, şi atunci, învăţând de la americani tactica showului, adică a spectacolului total, politicienii se aruncă în ringul de wrestling (trânta regizată) şi încep să se tragă de toate membrele şi membrii, să se izbească în corzile vocale cu piruete retorice şi vorbe de duh negru, directe, aşa ca să vadă tot telespectatorul cu câtă ardoare se zbat ei pentru ţară şi neam. Ne-am convins, adică! Tot ce au reuşit, din nefericire, este să ne arate că sportul naţional ce-l ştiu cu măiestrie este tirul încrucişat cu săgetate cuvinte şi idei obosite, care nu fac altceva decât să zbârnâie, să atingă ţinta şi să puncteze în faţa adversarului. Pentru că nu are sens să se rănească rău unul pe altul, viitorul putând să le ofere şansa ca inamicul de azi să fie amicul de mâine dacă interesul o cere. Totul este posibil, după regulile onoarei – celei „nereperate”, vorba lui Caragiale, căci onoarea cea adevărată este petecită râu săraca şi crapă la fiecare aplecare a capului cel netăiat de sabie.

Cea mai reuşită lecţie politică a fost, nu de mult, cursul de intimidare a aliaţilor sau cum să-l prinzi cu mâna în uşă pe „prieten”. Ne aducem aminte că, de la Centru, s-a cerut organizaţiilor PD-L din teritoriu să-şi exprime atitudinea faţă de păstrarea sau ruperea coaliţiei, multe dintre acestea anunţând închiderea căilor de comunicare cu cei din PSD, pentru că oricum nu se înţelegeau. Ziceau liderii cum că rezultatul o să fie determinant pentru soarta Guvernului. Care a fost rezultatul ?? La examenul în plen având ca subiect Moţiunea de cenzură pe asumarea legilor, când Executivul se putea frânge, elevii pesedişti care urmăresc să-l pună pe candidatul lor şeful clasei au dat răspunsul preconizat de tabăra cealaltă au votat contra moţiunii. Aşadar, rămâne cum au stabilit – fără faulturi capitale!

Ca o continuare a acestui episod, experienţa dovedindu-se plină de învăţăminte, Rectorul Băsescu, cel cu lecţiile civice, s-a apucat să dea teme de meditaţie cetăţenilor în perspectiva, clară deja, a alegerilor prezidenţiale – „la care el nu ştie încă dacă va participa”, cică. În fond, propunerea lui Traian Băsescu -Referendum pentru Parlament uni-cameral cu maximum 300 de aleşi – merge la două capete, atenţionarea pentru parlamentarii celorlalte partide şi candidaţiilor acestora cărora le mângâie creştetul cu câte o mânuşă provocatoare, dar în acelaşi timp în lacul electoral în care-şi va lansa undiţa începe să momească balta, cum se spune între pescari.

Interesant este că din ultima bancă a politicii româneşti, acolo unde părea că s-a retras, apare decanul celor care au ţinut puterea în mână, Ion Iliescu, reîncărcat, s-a sculat în două picioare şi cu degetul ridicat către cel de sus, s-a trezit vorbind: „Domnul Băsescu n-are nevoie de Parlament, îl deranjează Parlamentul. Parlamentul este un simbol al democraţiei, majoritatea ţărilor europene au parlament bicameral, pentru că asta dă greutate procedurilor democratice”. Adevăr grăit-ai măi, tovarăşe, la noi parlamentul bicameral aplică procedurile democratice (alea normale) cu mare greutate, cu greu apucându-se chiar şi de muncă. Cât despre simbolurile democraţiei, măi dragă, nu ştiu dacă tocmai dumneatale trebuie să ne vorbeşti, care ai activat în Marele Parlament al “epocii de aur a comunismului”.

Din păcate, dacă la orele de politică sunt fruntea şi se pricep toţi, există o materie la care, ai noştri ca brazii – cei cocoţaţi în vârful piramidei sociale, dau semne de corigenţă, aşa după cum arată realitatea, dar şi un studiu realizat de centrul de cercetare în domeniul economiei CESifo Group care a tras concluzia că măsurile anticriză adoptate în ţara noastră sunt printre cele mai ineficiente din Europa şi din lume. Poate că senzaţia asta de ineficienţă va fi privită cu alţi ochi după legalizarea prostituţiei şi drogurilor. Totul este posibil, dar şi relativ!