La dezordinea zilei – Dacă vreţi să vă votăm, arătaţi-vă! – Abia acum devine interesantă campanie

Iată că deşteptăciunea şi afirmaţia ca reziduu al unui prea plin de sine poate arăta un nivel obscur în care unii oameni se caţără şi fac semne către populaţie. Prezentat la TV-uri, ba sociolog, ba politolog, persoana în cauză, ameţită probabil de atâta vizibilitate uită măcar de acea abilitate presupusă de maxima – Dacă tăceai, filosof rămâneai!- Si tacuisses, philosophus mansisses(Boetius).

„În momentul în care preşedintele României, deci al tuturor românilor, sărută mâna Patriarhului ortodox, statul este pus într-o situaţie de subordonare în faţa Bisericii”, spune politologul Cristian Pârvulescu. Deci, ce ne facem noi acum trebuie să avem în vedere în alegerea viitorului preşedinte, negarea acestuia, din nou, a unei credinţe în Dumnezeu! Aşadar, pe de altă parte, ca să urmăm raţionamentul beton al d-lui Cristian şeful statului ne subordonează ţara de fiecare dată când sărută o mână, fie ea şi a unei doamne conform unei minima moralia sau a unei minime politeţi. Domnule P., apropo, cred că trebuie să aflaţi că politeţea nu este sinonimă cu politica, vă spun asta ca să nu ne trezim, după polit-oloaga d-voastră temere, în urma unei întâlniri a unui preşedinte român cu vreo femeie cu funcţii înalte într-un stat oarecare, presupuşi subordonaţi, cu patrie cu tot.

Cât despre raportul cu Biserica sau cu Dumnezeu, al celor care ne conduc se vede clar atunci când cel care se declară ateu încearcă să se folosescă de religie pentru crearea unei interesate imagini publice. Oare nu ne-a fost îndeajuns un Nicolae şi un Ion fără de credinţă aflaţi în fruntea statului. De când religia poate să fie introdusă între temele de campanie electorală, cine v-a suflat această idee domnule politolog autoproclamat ca superluptător pentru democraţie?

Dar mai bine semnalăm cât de bună este o duelare directă între candidaţii la fotoliul de şef al statului, în comparaţie cu delegarea ca purtători de sabie către unul sau altul dintre scutierii politici. Faţă în faţă cu lovituri în direct, cu replici inspirate sau nu putem cunoaşte mai bine, putem compara prin argumente spontaneitatea şi adevărul care se vede atunci când este voalat prin fente verbale. Aşteptăm cu interes confruntarea în trei, întâlnirea celor pe care sondajele îi prezintă ca principali combatanţi în cursa pentru Cotroceni. Abia acum devine interesantă campania. Dacă vreţi să vă votăm, duelaţi-vă, nu evitaţi întâlnirea cu adversarul, lăsaţi-vă pe mâna opiniei publice nu pe mâna formatorilor de opinie, pentru că lumea ştie să discearnă şi singură.