La despărţirea de un bun coleg – Adio, poetului Constantin Bunilă!

Aflu cu adâncă tristeţe că poetul şi jurnalistul de mare omenie Constantin Bunilă ne-a părăsit puţin. Mult prea grăbitul Bunilă şi-a împărţit bunătatea zi de zi între truda zilnică întru salvarea vieţilor altora, care aveau nevoie de el pe ambulanţe, scrisul la cotidiane şi poezie. Ne-a fost coleg de redacţie la Gorjeanul şi, ca orice om, şi-a exprimat opiniile sociale, politice şi culturale – cu bune şi cu rele -, mai totdeauna cu onestitate. Beam câte-o cafea ori de câte ori timpul ne permitea şi ne regăseam la aceeaşi masă, la Simigeria de pe strada Victoria. Ţin minte că, la un moment dat, poetul, criticul literar şi universitarul Ion Popescu-Brădiceni i-a lăudat producţiile poetice şi l-a îndemnat să se ia mai în serios ca poet. Până la urmă, generosul cu alţii şi neglijentul cu propria-i persoană Constantin Bunilă şi-a văzut numele înscris pe coperta volumului de poezie „La ceai cu umbra”, bine primit de lumea literară gorjeană. Din păcate, Constantin Bunilă s-a risipit în efemeridele editoriale şi alte articole de presă pe la mai multe publicaţii gorjene, printre care vreo trei-patru ani la cotidianul nostru de suflet Gorjeanul, în dauna creaţiei poetice pentru care avea realmente mult har. În aceste clipe grele, ale despărţirii de un minunat Om şi bun coleg, lacrimile sunt puţine şi de prisos. Totuşi, un gând bun şi promisiunea că nu-l vom uita niciodată ne copleşeşte. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace pe acela plecat mult prea devreme dintre noi. Se spune că Dumnezeu îi ia la El pe cei buni, iar bunul Bunilă va fi un Poet în ceata Îngerilor Domnului.
Cine ştie dacă se va mai găsi cineva care să se aplece peste manuscrisele sale poetice şi să le strângă în alte volume de poezii. Luat cu munca în salvarea vieţii altora la Ambulanţa din Motru, Bunilă nu şi-a mai găsit timp şi pentru el. Fiind încă neîmplinit ca Poet cu har, tipărindu-şi în timpul scurtei sale vieţi doar un volum de poeme.
Acum, la despărţirea pământească de Bunilă, robul lui Dumnezeu Constantin, foştii colegi din redacţia Gorjeanul îşi exprimă din inimă regretele eterne. Aşa cum şi poezia semnată de el este nepieritoare!
ION PREDOŞANU