Nu ştiu dacă e în firea tuturor persoanelor care au două „reşedinţe”, ca, atunci cînd se află în una, să-i fie dor de cealaltă, dar eu, cînd sînt în Bucureşti, tînjesc de dorul locurilor natale, aflate sub pleoapa Parîngului şi Mohorului, iar, cînd sînt la casa părintească, simt că mi se face dor de Capitală, de viaţa ei culturală, cu tîrgurile şi lansările de carte, cu vernisajele de expoziţii, cu întîlnirile şi aniversările confraţilor scriitori şi jurnalişti etc, etc. Şi asta nu e doar acum, la vremea senectuţii, ci chiar din anii mei tineri. Mi-aduc aminte cum, în studenţie, în cele trei luni de vacanţă estivală, mă abonam la „Informaţia Bucureştiului”, pentru a fi mereu la curent cu întîmplările şi evenimentele din urbea mea universitară, după cum, la terminarea facultăţii, fiind repartizat la Radioteleviziunea Română şi stabilindu-mă definitiv în Capitală, m-am abonat, ani la rînd, la „Gazeta Gorjului” – moştenitoarea postbelică a „Gorjeanului” – din care îmi extrăgeam, adeseori, tot felul de informaţii, considerîndu-le utile, în unele proiecte jurnalistice sau în emisiunile mele radiofonice. În 1999, la aniversarea a 75 de ani – cifră cumulată din 23 de ani de apariţie, sub sigla „Gorjanul”- la început, ca bilunar, apoi, ca trilunar şi, la sfîrşit, ca săptămînal – şi de 52 de ani de suplinire prin „Gazeta Gorjului”, fiind rugat să fac o prezentare a numărului inaugural, din 15 martie 1924, am răspuns prompt invitaţiei, m-am dus la Biblioteca Academiei, am tras o copie xerox şi, cu filele în mînă, am făcut comunicarea de rigoare, în sala de spectacole a Teatrului „Elvira Godeanu”. Acum, cînd „Gorjeanul” îşi sărbătoreşte Centenarul şi luînd aminte că anul viitor şi „Calendarul Gorjului” va împlini o sută de ani de la apariţie, dedic evenimentului acest catren jubiliar:
Gorjeanul îşi serbează Centenarul!
Felicitări, ani mulţi şi Doamne-ajută,
Să-şi poată relua şi Calendarul,
Ce va-mplini-n curînd, şi el, o sută!
Totodată, adresez actualului corp redacţional urarea lăsată de strămoşii noştri: Vivat, crescat, floreat!
Ion ZORILESCU
