În condiţiile actuale, evident că nu-i uşor pentru o localitate modestă, cum este Bumbeşti Jiul, să mai asigure continuitatea unei publicaţii locale lună de lună. Dar spre cinstea lor, bumbeştenii şi astăzi mai cred că rolul culturii şi educaţiei rămâne definitoriu în păstrarea identităţilor şi tradiţiilor, cum la rândul lor acestea constituie o continuitate a dăinuirilor şi progresului unei localităţi, unui stat sau unui neam…
Fireşte că în această idee s-a situat şi numărul ultim al ziarului local „PULS”, apărut cu ocazia sfintelor sărbători pascale de anul acesta. Adică, într-o perioadă istorică plină de încercări nu doar pentru ţară, dar şi pentru judeţul Gorj, şi mai ales pentru oraşul Bumbeşti Jiu, unde iată că se şterge cu buretele ignoranţei şi nepăsării nu doar un reper al industriei de profil românesc, pentru care s-a trudit zeci de ani ca să fie ce a fost, ci şi o importantă unitate spitalicească care până mai ieri devenise pentru Gorj şi Oltenia o adevărată şcoală chirurgicală şi nu numai, de pe urma căreia cum se ştie au beneficiat lăudabil atât spitalele din Târgu-Jiu şi Rovinari, de pildă, cât şi fostul Spital regional de la Craiova prin cunoştinţele, prestigiul şi devotamentul pentru sănătatea publică a doctorilor Popoviciu, Constantinescu, Velcea, soţii Băcanu – ca să enumerăm exemplele ce ne revin în minte ca amintiri.
Sigur că nimic nu mai contează astăzi (cum nici în ultimul timp) că localitatea Bumbeşti Jiu este intrată fericit în istorie încă din grelele vremuri ce au urmat celui de-al doilea război mondial. S-a considerat, spre exemplu, că e „bine venită” gluma amară că la Turceni şi Novaci există mai adecvate dotări şi specializări în materie decât la Sadu. Din cele câteva spitale din judeţ s-a constatat că doar Spitalul Sadu este nimerit a fi desfiinţat. Ce au mai contat eforturile, şi judeţene şi naţionale, de a se viabiliza un nod hidroenergetic de interes naţional acum, când gândurile de la folosirea energiei atomice pentru producere de curent, se cam îndepărtează? Ce mai contează în „modernitatea”, ce stă atât de „dulce” pe buzele politicienilor puterii de azi, faptul că se încearcă intensificarea investiţiilor în capacităţi productive, iar aici la Sadu sunt lăsate de izbelişte două mari platforme de producţie? Ce mai contează că la Bumbeşti Jiu se fac eforturi de ani buni ca potenţialul turistic al localităţii să intre în circuitul judeţean şi naţional? Ce mai contează că pe teritoriul localităţii fiinţează unele din cele mai mari Parcuri Naţionale de conservarea şi protecţia munţilor româneşti?… Că intrarea în Defileul Jiului este întâmpinată de istorie hăt de pe timpul romanilor şi ctitoriilor ridicate ulterior aici – Vişina şi Lainici – de către importanţi domni pământeni; că aci la Lainici Tudor Vladimirescu şi-a găsit adăpost în vremuri potrivnice neamului său; că în Defileul Jiului după război s-a ridicat o ţară întreagă spre a străpunge munţii, dându-şi mai uşor mâna fraţii de dincoace şi de dincolo de Carpaţi. Da, aceste repere istorice şi simbolice totodată le apără cei de la Bumbeşti Jiu astăzi sperând într-o reală „Înviere a Învierii” noastre post decembriste, care din păcate nu mai vine, sau ajunge să vină atât de deformată ca în prezent, când oamenii de ştiinţă din varii domenii ale economiei noastre astăzi sunt epuraţi ca în anii 1947-1948, acum sub pretextul că sunt pensionaţi, când poliţiştii au devenit „zurbagii” iar sindicatele o pacoste naţională; când viitorul tinerilor rămâne „băjenirea” pe toate meridianele lumii; când armata n-are bani să-şi ia nici măcar avioane de şcoală şi exerciţiu, dar are, vai ei, „parale” să se înscrie într-o veritabilă „jandarmerie” a planetei – mă rog, astăzi în România se profilează din nefericire atâţia de „când”, că nici nu mai merită a fi enumerate toate aberaţiile pe care le vedem şi suferim „in corpore” cu gura închisă, precum în vremi nu prea îndepărtate. Da, toate acestea cumva le sugerează şi ultimul număr din „PULS”, regretele şi această amăreală fiind vizibile şi din interviul dat punctual şi profesionist de către actualul primar al localităţii, ing. Bobaru Constantin, în privinţa disperării şi speranţelor legate de desfiinţarea Spitalului Sadu, în legătură cu care şi dacă s-ar publica în presa judeţeană, doar fotografii ale spitalelor rămase, comparativ cu cea a Spitalului Sadu desfiinţat, ar rămâne suficient de relevantă greşeala, de a admite să cheltuieşti bani într-o perioadă de criză pentru crearea de condiţii spitaliceşti adecvate, când de fapt le ai şi le dai altă destinaţie pentru nişte interese ce nu se potrivesc nici măcar din punct de vedere climatic, cu grija pentru sănătatea unor bătrâni…
I. D. Sicore
