S-a vorbit mult de proprietatea privată după decembrie 1989. Şi pe bună dreptate, pentru că această proprietate constituie intrinsec „piatra unghiulară” a unei economii de piaţă liberă. Dar uite că se mai întâmplă, ca ea să nu fie receptată la fel pentru toată lumea. Deoarece, spre exemplu, şi după atâţia ani scurşi de la aplicarea legii funciare, la Băleşti situaţia terenurilor de sub cimitirul Ceauru, continuă să nedumerească pe adevăraţii proprietari ai acestor terenuri.
Şi o să vedem şi de ce. În deceniul şapte al secolului încheiat, un număr de cetăţeni din satul Tămăşeştii de sus ai acestei comune, s-au trezit ca din senin cu un cimitir în siliştile caselor şi grădinile lor cu pruni, etc. N-a contat că doar la cca. cincisute de metri, după dealul numit Coasta lui Cănuţă, erau destule terenuri nefertile. Aici hotărâseră cei din conducerea partidului local, aici trebuia să fie un mare cimitir, în care să se strămute cimitirele de pe raza fostei comune Ceauru. Operaţiunea, deşi într-adevăr s-a derulat în sezonul rece, oamenii îşi aduc aminte cu groază de mirosul şi cortegiile improvizate de către autorităţi, parohia Ceauru şi enoriaşii ce-şi mutau morţii. Dar au trecut anii, îndurând şi ei atâtea, cum mulţi cetăţeni români au îndurat sub regimul comunist.
Necazul rămâne că după aplicarea legii funciare nimeni nu le-a luat doleanţele în seamă, cu privire la acest pământ. Unii dintre ei nici astăzi n-au titlurile de proprietate ca să vadă cum vor fi prinse aceste terenuri. Altora care au, totuşi, aceste titluri, nu li s-a mai prins acest pământ, fără ca în schimb să li se dea ceva, cum limpede impune legea funciară. S-au adresat nu odată cu plângeri la primărie şi comisia locală de aplicarea legii funciare, însă din păcate, tot în zadar. Au mers până acolo să ceară acestor foruri locale, ca terenurile respective să fie reglementate juridic, ca un fel de „danie”, făcută de ei Parohiei Ceauru, condiţionând acest gest creştinesc cu obligaţia parohiei să consemneze faptul printr-o placă de marmură la intrarea în acest cimitir. Dar, în loc de vreun răspuns, aceşti oameni cum şi alţii ca ei, s-au trezit din nou, că deasupra de actualul cimitir, unde unii de ani de zile aveau cultivat acolo porumb, primăria a dispus ridicarea terenurilor mai joase prin pomostire cu diverse reziduuri rezultate din demolări şi alte lucrări de îndiguire, întrucât se doreşte o extindere a acestui cimitir. Sigur că oamenii au devenit intrigaţi, deoarece cum e şi clar, n-a fost instrumentată legal (conform legii funciare), nici deposedarea lor de vechile terenuri, aşa cum s-a arătat…
Dar tămăşeştenii mai remarcă şi altceva. Remarcă că zeci de ani cei din Ceauru şi-au înmormântat pe cei dragi plângând în ploaie şi vânt aici la cimitir, unde se ţineau slujbele funerare, dat fiind că, satul Ceauru târziu a avut o nouă biserică ridicată cu ajutorul zonelor miniere, iar la cimitir nu exista decât o bisericuţă de lemn, evident, neîncăpătoare. Nimeni n-a sesizat, cum se ştie, această dramă a sute de familii ale parohiei în speţă. Şi ea ar fi continuat şi-n cazul enoriaşilor de la Parohia Tămăşeşti., care au repartizate (cumpărate) locuri de veci aici, dacă aceştia şi-ar fi continuat soarta celor din satele Ceauru şi Bălăceşti, aparţinători de Parohia Ceauru. Însă, cum „omul sfinţeşte locul”, poftim că tămăşeştenii şi-au sfinţit situaţia lor din acest cimitir, construind în apropierea capelei de lemn – obiect de artă medievală ortodoxă – o copertină frumoasă din metal şi masă plastică de cca. 80-100 metri pătraţi. Aici ei îşi cinstesc de acum morţii cu ocazia diverselor parastase, aici şi-i plâng pe cei dragi când îi îngroapă, deoarece bisericile de la Tămăşeşti şi Ceauru sunt departe totuşi pentru cei din Tămăşeştii de sus, etc.
Iată deci, că se poate şi „imposibilul” când omul vrea să-şi „sfinţească locul”, situaţie lăudabilă pentru cei din Tămăşeşti şi după părerea noastră. Însă la cimitirul din Ceauru mai aşteaptă multe de făcut, şi nu de puţini ani. Conducta de apă potabilă parcă intenţionat l-a ocolit, deşi aici se construieşte mult, şi deci, apa curentă este mai mult decât necesară. Au crescut întâmplător uneori pomi foarte înalţi alături de cruci de marmură din cimitir, situaţie ce oricând poate deveni periculoasă pentru aceste cruci. Dezvoltările din cimitir nu ţin seamă de actualele Norme ale Ministerului Sănătăţii, pământul adesea este aruncat la întâmplare, uneori şi cu oasele deshumate, etc.. Fiind înregistrată ca obiect de artă medievală ortodoxă, bisericuţa din lemn nu odată este vizitată de specialişti şi chiar de unii turişti, fapt ce te-ai fi aşteptat să vezi acolo, pe lângă o placă comemorativă, şi o alee plăcut încadrată cu trandafiri sau arbuşti ornamentali , etc. La fel gardul de împrejmuire, inclusiv salcâmii ce-l aliniază nu mai sunt ce ar trebui să fie, fiind inestetic şi distrus cu ocazia construirii unor cavouri. Dar acest important cimitir modern de acum, impune şi unele măsuri contra inundaţiilor, respectiv un parapet cu şanţ dalat de scurgere undeva la linia dealurilor. De asemenea se impune regularizarea pârâului Imuroasa din apropiere, care întrucât la Romanescu este ştrangulat pe sub drumul naţional de un tub subdimensionat (aici era un pod de cca. zece metri lăţime şi trei înălţime, până la modernizarea DN Tg – Jiu – Severin) etc. Şanţul din faţa cimitirului este la fel, necesar ar fi dalat cu plăci de ciment, chiar până la deversarea sa în pârâul Rasova cu traversarea D.N. La cimitir clopotniţa nu mai este demult, deoarece se construieşte an de an acolo. Şi astăzi grămezile de moloz aduse acolo de actualul cimitir stau nenivelate cu un buldozer, devenind un fel de groapă de gunoi a satelor din jur, în care cei care vor să se scape de căţei şi câini, inclusiv când aceştia sunt vii, îi aruncă printre aceste grămezi dezordonate de resturi şi pământ adus de pe unde se lucrează, etc.
Oricum, tămăşeştenii cu preotul şi respectiv, epitropii parohiei lor au dat un semnal, credem demn de luat în seamă, anume că, omul şi-n cele sfinte trebuie să fie mai tenace, mai cu „picioarele pe pământ”, cum s-ar spune, deoarece „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă”…
I.D. SICORE
