Nu știu cum se face, dar chiar astăzi, 18 ianuarie 2021, bunul meu prieten Ion Căpruciu – poet, publicist, prozator și eseist -, ce a văzut lumina zilei în Brădicenii Gorjului închearbă exact 81 de primăveri. Cu un an în urmă, adică în 2020, prolificul poet brădicenean izbutea să publice la Editura ieșeană PIM, în Colecția „Serile la Brădiceni”, volumul de versuri Dincolo de cuvinte. Cu o dedicație de suflet „IN MEMORIAM FILOFTIA CĂPRUCIU născută BOJINCĂ”, închinat regretatei, delicatei și iubitei Domniei Sale soții din Frânceștii comunei Peștișani, dar pe care a cunoscut-o în studenția ieșeană.
Descoperit ca un poet de real talent, încă din studenție, Ion Căpruciu a debutat la rubrica „Vă propunem un poet”, în pagina de Atelier literar a revistei Uniunii Scriitorilor – România literară, din 13 septembrie 1968, de către magistrul Geo Dumitrescu, chiar directorul acestei publicații săptămânale.
Sigur, regulile vremii nu-i permiteau să semneze cu propiul nume, așa că a debutat cu pseudonimul C. Dochian, dacă nu mă-nșel. Pseudonim cu care-a debutat și într-un volum colectiv, dar și la o carte de versuri pentru copii.
Abia după 1990, a revenit la numele de Ion Căpruciu. Cu care a semnat vreo zece cărți de poezie, dar și două volume de proză „Amintiri din Casa Amintirilor”, memorialistică ce descrie cu mult har oamenii, viața și obiceiurile din Brădiceniul de odinioară.
Spre a nu mă lungi prea mult, reamintesc cititorilor cotidianului Gorjeanul, în care Ion Căpruciu a debutat de la vârsta de 17 ani, că anul trecut i-a apărut, cum spuneam, volumul Dincolo de cuvinte. Cu o notă introductivă de subsemnatul și cu un eseu introductiv de Ion Popescu-Brădiceni, membru al Uniunii Scriitorilor din România și prof.univ.dr. la Universitatea „C. Brâncuși” Târgu-Jiu.
Iar poetul și universitarul Ion Popescu-Brădiceni îl descrie, între altele, drept „ION CĂPRUCIU un MACONDO rebotezat Brădiceni”. Ne permitem a reproduce și o singură frază elocventă: „Poezia lui Ion Căpruciu e ritualică, e arhetipală și anarhetipală, e ludică, e năzdrăvană, e dicționar copilăroasă, se revendică din suprarealismul lui Geo Dumitrescu, dar și din ironismul subtil de Factură postmodernistă.”
Întâlnindu-l înainte de împlinirea a 81 de ani, i-am spus:
-La mulți ani!, Domnule Ion Căpruciu. Cum vă simțiți la această frumoasă vârstă și ce mai faceți?
-Mulțumesc de urare, eu sunt bine. Și citesc și scriu, scriu și citesc și iar citesc și scriu poezie, fiind convins că oamenilor, bărbați și femei, le place poezia, datorită poeților și a ziarului Gorjeanul.
-Ceva mai concret, vă rog.
-Am putut să-mi dau seama că se citește poezia chiar în anul 2020, printr-o simplă întâmplare. De ziua lui Ioan Botezătorul, am felicitat și eu mai mulți prieteni de ziua lor și mare mi-a fost mirarea când felicitând pe un Ion mi-a răspuns Doamna sa și, bineînțeles, eu felicitând-o și pe ea, Doamna, o distinsă Doamnă încercată de vremi, m-a felicitat și ea cu „La mulți ani Sfinte Ioane!”, citindu-mi și o poezie din Gorjeanul, apărută în ziua aceea și scrisă de mine.
– Minunat! Înseamnă că și în anul 2021 veți mai publica un nou volum de versuri?
– Domnule Ion Predoșanu, îți mulțumesc încă o dată de urare și te asigur că fără poezie nu aș putea să exist, aș face degeaba umbră Pământului. Numai să ne dea Dumnezeu sănătate, viață și inspirație.
ION PREDOȘANU
