La aniversară – ION CĂPRUCIU – 74

231

Omul acesta, obligat de convenţii şi regulamente idioate, înainte de ‘89, semna Constantin Dochianu. Poeziile sau poemele ori cărţile, primind şi premii literare sub acest nume. Abia, după ce-a scăpat de obligaţia, de sorginte iliesciană, de a merge civil în Piaţa Universităţii bucureştene, din 13-15 iunie ’90, s-a apucat şi mai vârtos de scris.
Normal, nu se dezice de creaţiile antedecembriste, ca un emul ieşit din mantaua imensului poet Geo Dumitrescu, titularul rubricii „Atelier literar”, în revista „România literară”. La care-a ucenicit ani de zile, şi pe când era student la psihologia Universităţii din Iaşii Marilor Iubiri. Pe acolo pe unde Eminul îşi plimba Bălăuca, adică Muza Poetului Nepereche al Neamului Românesc.
Anul acesta, mai puţin încercat de necazurile vieţii ori nebăgându-le în seamă, Ion Căpruciu a participat la a patra ediţie a Zilei Culturii Naţionale organizată de mine la Peştişani. Dimpreună cu alţi doi mari poeţi: Ion Popescu Brădiceni şi Sabin Firiza din Runcu, dar şi cu Rectorul Universităţii „Constantin brâncuşi” Târgu Jiu, prof.univ.dr. Moise Bojincă. Şi totuşi, trimiţându-mi nişte tablete-pamflete, botezate de subsemnatul „Note amare”, pentru Gorjeanul (al cărui colaborator fidel este de la frageda vârstă de 17 ani!), dimpreună cu un grupaj de poeme-balade, Ion Căpruciu fu prezent. Mi-am permis să citesc-recitesc vreo cinci dintre izbutitele Domniei Sale creaţii în versuri. Bag seama că mă lungesc şi-mi fuge timpul de sub picioare.
Că-mi este un prieten drag se-nţelege. A absentat Mecena Constantin Mircioiu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi Secretarul acetui for ştiinţific. L-am sunat, la Bucureşti, şi i-am zis de succesul poemelor prietenilor domniei sale la selectul, dar relativ puţinul auditoriu. Cine mai are vreme de cultură? Că nici de mitinguri nu-şi prea găsesc oamenii timp. Deşi ar merita. A-i spune numai, de-acum banalul, La mulţi ani!, ar fi, oricum, mult prea puţin. La dragostea sa de viaţă, de prietenie şi iubire de cei apropiaţi, de cultură şi nu doar de soaţa sa iubitoare, ar fi, cum spuneam, lipsit de imaginaţie şi zgârcenie de idei.
La multe cărţi şi cicluri de Balade, Maestre!
Nicolae Roşca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here