Din ce vară, din ce an îl cunosc pe Horaţiu Mălăele? Anii trec ca clipa, vorba poetului. Şi nici nu-mi aduc bine aminte dacă-l ştiu graţie amicului meu caricaturist Gh.D. Constantinescu sau naşului ce mi-a botezat copiii, Vasile Brâncuşi, fost coleg de bancă şi de clasă la Liceul târgujian „Tudor” cu acela care avea să devină mândria Gorjului, Cetăţeanul de Onoare al municipiului Târgu Jiu – celebrul Horaţiu Mălăele.
Întâmplările vieţii, legate de Horaţiu, sunt multe. Locuiam pe Şoseaua Iancului, din Bucureşti, iar el venea adesea pe la regizorul Mihai Isprirescu, între altele şi dramaturg de mare talent, care avea să-i devină, mai târziu, naş de cununie. În acele vremuri, holteiul Horaţiu era în oarecari tandreţuri cu, de-acum, regretata cântăreaţă de muzică uşoară şi folk în Cenaclul „Flacăra”, fondat şi condus de Adrian Păunescu – actriţa Anda Călugăreanu, care divorţase de actorul Dan Tufaru. Iar mama sa, ce locuia la Târgu Jiu, nu-mi dau seama cum a făcut rost de numărul meu de telefon şi, ştiindu-mă apropiat al feciorului ei drag, m-a rugat să-l îndemn „s-o lase că nu-i de el”, diferenţa de vârstă fiind prea mare şi în defavoarea lui.
De la Horaţiu ştiu că, imediat după terminarea studiilor liceale, s-a dus la Bucureşti să dea examen de admitere la arte plastice, ca un bun desenator ce era încă de pe băncile şcolii.
Hâtru şi plin de bancuri îi distra pe colegii de cămin studenţesc, unde erau cazaţi candidaţii la studenţie. Şi-atunci, un coleg de cameră îi spune: „Măi Horaţiule, de ce-ţi pierzi tu timpul pe-aici şi vrei să ne furi nouă un loc la arte plastice, când tu eşti un fantastic actor de comedie”. Pe atunci, candidaţii la facultăţile artistice începeau cu probele de aptitudini şi abia apoi intrau în focurile examenelor scrise sau orale propriuzise. Şi, uite-aşa, Horaţiu Mălăele l-a ascultat pe colegul de cameră şi s-a dus la actorie.
Normal, la fostul IATC, actuala Academie de Artă Teatrală şi Cinematografică, n-a avut emoţii. Făcea parte dintre cei hărăziţi de Dumnezeu cu un uimitor talent actoricesc. Ceea ce s-a dovedit o mană cerească pentru scena teatrală ori cinematografică românească. Premiile cu care-a fost onorat în timp ar fi o listă extrem de lungă. Dar nici de desen nu s-a lăsat, expoziţiile sale de grafică satirică fiind extrem de numeroase.
Ca orice grafician şi caricaturist la început de drum, Horaţiu Mălăele a trimis niscaiva desene şi la revista Flacăra. O revistă curajoasă, condusă de Redactorul şef Adrian Păunescu.
De unde să ştie poetul şi publicistul de mare forţă Adrian Păunescu despre scrisoarea cu desene satirice primită la Secţia scrisori. Condusă pe atunci de, probabil răposata Marga Nedelea, Dumnezeu s-o ierte. Şi s-a trezit Horaţiu Mălăele cu un răspuns, tot prin poştă, dar negativ, bătut la maşină, cu antetul revistei FLACĂRA, semnat de doamna tovarăşă Marga Nedelea. I se propunea, totuşi, mai încercaţi.
Peste ani, actorul, regizorul şi graficianul Horaţiu Mălăele s-a exersat şi ca scriitor. În cartea sa, pe care-o am în biblioteca mea, şi pentru apariţia căreia îi mulţumeşte scriitorului Valentin Silvestru, care l-a îndemnat şi să scrie, Silvestru fiind nu doar un distins membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar şi un tătic al Festivalului Umorului de la Vaslui, acolo unde caricaturistul Horaţiu Mălăele expunea fără oprelişti.
În superba sa carte „Horaţiu despre Mălăele”, se dovedeşte un excelent memorialist, eseist şi umorist de certă valoare. Nu râdeţi, că nu-i de râs.
În paginile cărţii a făcut loc şi răspunsului total negativ primit de la tovarăşa Marga Nedelea, despre care, după anii ‘90, şi eu şi marele Poet Naţional Adrian Păunescu aflasem că făcea parte dintre securiştii redacţiei.
La aniversară, ce să-i zicem dragului nostru Horaţiu: „Să aibă parte de un Munte de Sănătate, un Ocean de Fericire pentru el şi familie, başca un Jii de Bucurii!”
Acum, la anul şi „La mulţi ani!”
Ion Predoşanu
P.S. Bunul meu amic, Gigi D. Constantinescu mai păstrează şi acum originalul unei caricaturi a lui Nicolae Ceauşescu pe care Horaţiu Mălăele a vrut s-o publice în revista „Urzica”, unde Gigi era, la acea vreme, un fel de şef al secţiei de grafică, revista fiind condusă de Redactorul şef Niculae Stoian(I. Predoşanu)
