După terminarea facultăţii şi după repartiţia mea în domeniul culturii, ştiu că sediul Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă era în clădirea Muzeului Judeţean «Alexandru Ştefulescu», cam cum intri în această instituţie de păstrare a tezaurului istoric al Gorjului, în ultima cameră pe stânga! Preşedinte al culturii era regretatul şi mult înzestratul domn profesor Constantin Băleanu, iar, vicepreşedinte era domnul dr. Ion Mocioi, cunoscut încă de pe atunci ca un pasionat brâncuşiolog!
Prima mea întâlnire cu domnul Nicolae Vânătoriu a fost în biroul domnului preşedinte Constantin Băleanu, căruia, domnul Vânătoriu îi dezvăluia planurile sale de modernizare şi de înzestrare continuă a Muzeului Arhitecturii Populare de la Curtişoara, creat în anul 1968. Am constat că domnul Nicolae Vânătoriu vorbea cu un glas domol şi aşezat, cumpănit şi bine gândit, era un arhitect de notorietate şi foarte respectat la vremea respectivă şi cred că se înţelegea foarte bine cu domnul Băleanu!
Cea de-a doua întâlnire mai deosebită a mea cu domnul Nicolae Vânătoriu a fost în biroul doamnei Elena Udrişte, directoarea Muzeului Judeţean, dar, m-am retras după unele schimburi de replici între cele două persoane, care nu se prea simpatizau, nu ştiu eu din ce motive! Doamna Udrişte fiind mai vehementă, cu ordine venite «de sus», domnul Vânătoriu fiind mai elaborat şi declarat ca un exponent al artei populare, al sculpturii în lemn, un iniţiator al valorificării tezaurului cultural al Gorjului!
Poate că în viitor, am să mă aplec mai mult asupra acestor episoade, pentru că am unele informaţii chiar de culise, privitoare la faptul că domnul Nicolae Vânătoriu era un împătimit de Brâncuşi, avea date interesante şi foarte exacte despre arhitectura casei originale a lui Constantin Brâncuşi, iar, la un moment dat, am ajuns la concluzia că ştia mult mai multe aspecte interesante legate de viaţa lui Brâncuşi, nu doar din lectură, cât, mai ales din contactul cu oamenii din Peştişani şi din Hobiţa! Era un om care scrutează depărtările cu ochii gândului îngândurat, un om cumpănit şi înzestrat de la Dumnezeu cu harul creaţiei. Voi reveni în viitor cu unele amănunte legate de domnul Nicolae Vânătoriu, printr-o consultare ma atentă cu fiul domniei sale, domnul Romeo Vânătoriu!
Vasile Gogonea
