S-au strâns pe ogorul politicii româneşti atâtea mătănii de argilă, iar luna-i vraişte cu multă risipă de înfiorare! Iată una: UNPR, care îşi spune partid, dar după a mea umilă umblare prin lume pute a moară cu şobolani.
Şi dacă tot am traversat atâta viaţă, mi se pare normal să amintesc îndoiala mea, acum şi aici. Întâi, UNPR nu a muşcat vreodată din votul alegătorilor. Acest trifoi cu patru foi a crescut pe o grămăjoară de bălegar a politicii. Sus, închipuitul partid e doar un nătâng al celor care, atinşi de Balcania, aleargă după himere pe malurile unor ape desenate cu umbre. Nu am teamă că vor ţipa şi vor dansa peste vreun an din nou pe la porţile altora. Apoi, sunt mirat de oamenii care trag la uşa vântului, se mai şi supără pe oglinzi agăţându-se de frânghiile unor clopote lăcuite cu nămol. Şi mai sunt păcătos a nu înţelege de ce mărul stricat de ochiul şarpelui din fruntea UNPR-ului este un militar, aproape mareşal de oşti care n-au fost trase pe roată sau bulgărite în războaie. Poate am crezut cândva în câteva boabe de piper alb care acum sunt într-o conducere colectivă. Puteau, cu siguranţă, oricare dintre aceşti flăcăi să solicite funcţii în administrarea vreunei scări de bloc. Tot una era. Se arătau însă cu demnitate la adunarea cetăţenească de toate zilele. Când se vedea bine-bine doar curvia şi nu fecioria. Sunt un nesocotit acum eu, doar eu, putând crede că soldatul ce trădează nu-i decât izvor de urât. Căruţa aceasta, trasă de o aritmetică de chiuvetă, se înscrie la marginea lanului de grâu ca să adune neghină. Personaje speriate de umbră, care s-au preumblat peste farfuria cu marmeladă a altor partide, pe la cârciumarul, desigur, parşiv şi socotitor de profit. În teorie, mi se reproşează: Ce-ţi pasă! Straniu, am chiar remuşcări că îmi pierd timpul cu semnul scăderii din politica noastră. O dâră de melc roşu a ieşit la iveală pe la noi. Nici o hartă nu este de acord să o reţină. Doar vântul înveleşte în şube buturugile de scaieţi de stepă, parcă dorind să verse ca după o beţie de of şi arătare de mahala.
Alex Gregora
