Şi imediat am să pârăsc trei câini care au sărit gardul, nesătui şi pribegi. Într-o limbă aproximativă am reuşit să-i cert, m-au înţeles şi au început să plângă. Atunci, eu le-am rupt câte un codru de pâine plină şi i-am împroprietărit ca după Războiul de Reîntregire. Suntem în continuare prieteni, ei dincolo de gard, eu pe calorifer şi cu o şubă de tractorist pe umeri. Un iris imens ar putea să vadă nepotrivirea.
Iar preşedintele României, Traian Băsescu, s-a arătat, duminică, la declaraţiile de presă pe care le-a susţinut la Palatul Cotroceni. Şeful statului român s-a întâlnit la prânz şi cu prim-ministrul Emil Boc înaintea participării, luni, la Consiliul European Informal de Iarnă de la Bruxelles, prilej pentru o întâlnire şi cu secretarul general al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord – NATO. Taman când începeam să mă dau de-o parte, aud: ”România ar putea contribui la securitatea cibernetică – România are atâţia hackeri talentaţi. România ar putea fi un contributor important în conceptul de smart-defence. Avem atâţia hackeri talentaţi ce ar putea fi folosiţi pozitiv. Fie că vorbim de sisteme civile sau militare.” Măi, să fie! Un şef de stat al unei ţări civilizate a putut să spună aşa ceva? În mileniul trei, toată lumea ştie că hackerii, deşi posedă o anume inteligenţă, sunt consideraţi infractori. Iar infracţiunile cibernetice sunt printre cele mai aspru pedepsite, fiind plasate în rândul categoriei infracţionale a crimei organizate. Conform dex-online: HÁCKER – Spărgător de reţele computerizate. HACKER – spărgător de programe de calculator. Parcă văd trimişii preşedintelui Traian Băsescu umblând din celulă în celulă, ca portărelul din poartă în poartă, întrebând: – Eşti hacker talentat? Vino la NATO! Acţiunea îmi aminteşte de nişte lecturi mai vechi, captivante, despre nişte oameni certaţi cu legea al căror calvar: ”… a început departe de linia frontului, în cazărmile-închisoare ale celui de-al III-lea Reich. Acolo au fost fabricate legiunile de oţel pe care Hitler le-a trimis să cucerească lumea. Dar nici blindajul cel mai gros nu le-a putut apăra trupurile şi sufletele. (…) De câte douăzeci de ori pe zi ni se repeta, printre înjurături, că serveam într-un batalion disciplinar, ceea ce ne obliga să fim cei mai buni ostaşi din lume. În timpul primelor şase săptămâni am făcut exerciţii de la şase dimineaţa până la şapte şi jumătate seara. Exerciţii până când sângele ne ţâşnea de sub unghii…” – Sven Hassel – Legiunea blestemaţilor. Bănuiesc şi faptul că Traian Băsescu a sfârşit de citit ce avea din Mircea Cărtărescu (De ce iubim femeile?). Mai ales că talentatul scriitor s-a şi dezis de acţiunile din ultima vreme ale gânditorului de la Cotroceni. Cu siguranţă preşedintele îl citeşte acum pe Sven Hassel. Altfel nu-mi închipui cum putea să afirme ceea ce un elev de liceu ar fi evitat.
ALEX GREGORA
