Istoricul Onisifor Ghibu şi previziunile sale privind comunismul Românesc

568

… Aţi pornit la drum înşelând poporul cu formula demagogică a „democraţiei”, a domniei poporului pentru ca în realitate să introduceţi cea mai blestemată dictatură, nu numai politică, ci şi culturală şi economică. În locul libertăţii aţi introdus robia şi teroarea, sub toate aspectele cele mai crunte ale lor. Aţi făcut din România o uriaşă temniţă pentru majoritatea absolută a cetăţenilor ei, aţi făcut din ea un infern. Aţi transformat statul român în cel mai sadic exploatator al propriilor săi fii. Aţi prostituat sufletul neamului, bătându-vă joc de el, cum nu şi-au îngăduit să facă nici fanarioţii odioşi de odinioară.
Uniţi stăpânirile străine, sub cari am fost sortiţi să gemem veacuri de-a rândul…”.”
(Onisifor Ghibu, Chemare la judecata istoriei – apeluri raţiune din anii 1946 – 1952, volumul I, Editura Albatros, Bucureşti, 1992, Posfaţă (Memoriu către P. Groza, martie 1949).
Doamne ce cuvinte şi fraze providenţiale, scrise de marele istoric şi patriot Onisifor Ghibu!?… Şi când? (în martie 1949)… Şi cui adresate? (lui Petru Groza – OMUL SISTEMULUI…).
Ce mare istoric a fost acest Onisifor Ghibu, ce prevedea, încă din martie 1949, dezastrul economic, politic, social şi cultural al Republicii Române, ce se „rostogolea” ca o slugă faţă de marele „FRATE” şi „prieten” de la Răsărit – U.R.S.S. şi I.V. Stalin…
R.P. Română nu se aliniase celor 17 state din apusul şi centrul Europei, ca să beneficieze de antajele economice – sociale ale Planului Marshall…
R.P. Română şi avântul de popor român alesese soarta cea mai crudă, socialismul şi colectivizarea agriculturii după modelul sovietic!….
„Și, foarte firesc doar politica n-o s-o facă numai cârciumarii…!
Bietul Alexandru Ștefulescu! De s-ar trezi din morţi, ne-ar întreba:
– Dar şcoala, cine s-o facă oare ?
Ei, asta-i! Parcă toată lumea învăţătorească poate fi Alexandru Ştefulescu?
Alte vremi, alţi învăţători… Astfel, ce-ar mai însemna progresul?”
(Sabin Popescu – Lupu)
L-am cunoscut în mod direct pe Sabin Popescu – Lupu, acest normalist premiant de Târgu-Jiu, acest mare învăţător, patriot şi scriitor… Câtă ironie în acest articol faţă de învăţătorii vremii! (suntem la începutul anului 1947). Câtă admiraţie faţă de marele dascăl şi istoric Alexandru Ştefulescu! Acest articol se pretează şi la actualul corp de învăţători şi profesori ai Şcolii Generale nr.1 Albeni….
De ce nu ne alegem drept modele etice şi intelectuale pe Alexandru Ştefulescu sau Sabin Velican – Lupu? Unii dintre ei nu au auzit de aceste personalităţi! De ce, foarte mulţi dintre noi ne zbatem în starea de mizerie morală şi ne „adăpăm” doar din „izvoarele” murdare ale politicii româneşti? Mult mai bine ar fi dacă am cunoaşte câte ceva din opera lui Alexandru Ştefulescu sau Sabin Velican – Lupu!
Prof. istorie – cultură civică, Voicu T. Teodor

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here