Isopul este o plantă de origine mediteraneană şi are flori alb- albastre-violacee, care apar din luna iulie până în septembrie.În scop fitoterapeutic şi dietetic se utilizează toate părţile aeriene ale plantei: tulpină, frunze, flori.
Compoziţie: substanţe de natură terpenică, flavonoizi, taninuri, acid ursolic, beta-sitosterol, hisopină
Acţiune: expectorantă şi antiseptică; cis-pinocamfona şi marubina au un efect emolient asupra secreţiilor bronşice şi astfel favorizeazã eliminarea lor din arborele bronşic; în plus, a mai fost notată acţiunea de stimulare a diurezei, a digestiei şi a sudoraţiei.
Indicaţii terapeutice: răceală, gripă, bronşită acută, tuse, astm, leziuni ale pielii, tăieturi, înţepături, anxietate, epilepsie etc.
Administrare:
În afecţiunile respiratorii cu tuse, este recomandată infuzia preparată din 1 linguriţă de flori şi frunze de isop, în amestec cu 1 linguriţă de flori de coada-şoricelului, la 1 cană cu apă fiartă. Se beau 2 căni pe zi. Ca adjuvant în tratarea crizelor de astm se recomandă o infuzie din isop, sovârv şi frunze de pătlagină. Se folosesc 1-2 linguriţe de amestec de plante la 1 cană cu apă. Se beau 2-3 căni pe zi, pe o durată de cel puţin 2 săptămâni.În leziunile pielii se recurge la comprese locale îmbibate într-o infuzie mai concentrată, din 2 linguri de plantă la 1 cană cu apă.
Precauţii şi contraindicaţii
În cazul unor neplăceri, cum ar fi durerile de stomac, diareea sau altele, se impune scăderea dozei sau încetarea tratamentului. Sub formă de uleiuri volatile este contraindicată administrarea internă pe parcursul sarcinii.
Alexandra Cruceru
