Islamul este una dintre cele două religii necreştine, care are adepţi în ţara noastră şi este organizat şi recunoscut de statul român ca un cult al minorităţilor naţionale.
Numără între 70 şi 100 de mii de membrii, prezenţa lor fiind masivă în Dobrogea, unde amintim cele mai vechi comunităţi: Constanţa, Mangalia, Issacea, Măcin, Babadag şi Tulcea. Primii musulmani aşezati pe teritoriul Dobrogei au fost pecenegii şi cumanii, urmaţi de tătari veniţi din Crimeea ce se aşează şi formează comunităţi puternice în oraşele Isaceea şi Babadag şi mai apoi de turci. O mică comunitate de turci musulmani au vieţuit pe micuţa insulă Ada Kaleh, dispărută în adâncurile Dunării ca urmare a construirii lacului de acumulare al Hidrocentralei Porţile de Fier în anul 1968 de către regimul comunist. Din cele 260 de geamii existente la începutul sec XX în momentul de faţă mai sunt consemnate 80, un Seminar teologic musulman la Medgidia şi 108 cimitire musulmane funcţionale. Comunitatea islamică este reprezentată de turci, tătari, pe lăngă aceştia de numeroşi arabi studenţi, oameni de afacere, sau refugiaţi în România, organizaţi în diferite ligi şi fundaţii. Acestea au ca principal scop păstrarea unei strânse legături între musulmanii plecaţi din ţările lor, chemarea lor la rugăciune şi activitate cultural-misionară în favoarea Islamului. În România, Islamul cunoaşte o amploare deosebită în ultimii ani, astfel s-au construit numeroase moscheei şi înfiinţat numeroase fundaţii islamice în toate marile oraşe ale ţării. Primele moscheei din România s-au înfiinţat sub ocupaţia turcă, în oraşele de pe malul Mării Negre. Primele colonii turceşti se cunosc în secolul al-XV-lea. Prima moschee datată este Esma Han Sultan din Medgidia, construită între 1421 – 1441, refăcută în 1820. O alta este amintită de testamentul lăsat de un turc bogat Gazhi Ali Paşa, ce construieşte moscheea de la Babadag, în 1603, căreia îi lasă numeroase proprietăţi şi care se păstrează şi azi. Comunitatea turco-tătară începe să se organizeze în muftiate şi cadiate, cele mai cunoscute fiind la Constanţa, Tulcea, Durostor şi Caliacra. În 1940 se amintesc 4 muftiate supuse Baş Muftiatului din Constanţa. Forma de organizare a conducerii supreme islamice era muftiul, plus un colegiu sinodal, format din 23 persoane, care se convoca ca o şedinţă sinodală. Pe lângă acest colegiu, un muftiat mai cuprinde: un consilier referent, contabil şi casier. Comunităţile musulmane se numesc „Umma” şi sunt conduse de immami şi de un comitet ales pe 4 ani.
Prof. Claudiu Stancu
