Ionel Mihu și vioara sa

Plecând din Târgu-Jiu, într-o toamnă brumărie, plină de un soare strălucitor, că și sufletul celor pe care vrem să-i elogiem în continuare, ajungem în satul Peșteana (com. Bîlteni).
Dorim să aducem în actualitate, oameni, locuri și fapte, pe care omenirea nu i-a uitat niciodată. Așadar, ne propunem astăzi să actualizăm memoria, valoarea și personalitatea unui lăutar, de care sunt legat profund prin natura faptelor. În apropierea intersecției Peșteana – Târgu-Cărbuneșți, simțim încărcătura, memoria și gândul, unuia dintre cei mai mari lăutari ai tuturor vremurilor, poate neegalat până în prezent, prin cântecele sale, prin vioara sa și mâinile de aur, așa cum spunea cu ani în urmă, Lucian Zatti.
În casa lui, au poposit adesea cântăreți, muzicologi, cercetători, ai muzicii populare româneșți: Constantin Brăiloiu, Maria Lătărețu, Iustina Băluteanu, Gena Bârsan, Ion Luican. Am lăsat la urmă și Rodica Bujor, care și-a botezat pe fiica cea mică, care îi poartă numele Rodica; v-ați dat seama că este vorba de un titan neegalat până în prezent: Ionel Mihu.
Este fiu al acestor locuri, născut în ziua de azi, 21 octombrie, dar 1920, cu 99 de ani în urmă, mort într-un tragic accident la Brădești, cu vioara în mână într-un alai de nuntă, tot în ziua de 21 octombrie.
Așadar, ne pregătim ca anul viitor, să serbăm centenarul Ionel Mihu. Frumoasa sa soție, este fiica lui Constantin Dindiri din Târgu-Cărbuneșți.
Și-a iubit familia, și-a dorit ca fiicele sale să învețe carte, să ajungă oameni mari ai societății. Astfel, Ionel Mihu, din pământul cimitirului de la Peșteana, unde a fost comemorat, sâmbătă 19 octombrie, gândurile sale s-au îndreptat cu recunoștiință, spre fiicele sale, ajunse bine în societate; cea mare Doina – Georgeta, medic (acum pensionară), cealaltă Ecaterina (Cati) cu un copil medic și cealaltă Rodica, o speranță a culturii și talentului. A fost luat în armată și mobilizat pe frontul din Moldova și apoi în Ungaria, din 1939 până în martie 1946, coleg de arme cu tatăl meu, Avram Ion din Aninoasa.
L-am cunoscut pe Ionel Mihu, atunci când eu aveam 5 ani, la o nuntă la Piscuri. Au trecut anii și puțin după anii ’60, Ionel Mihu a venit la Aninoasa, cu ocazia unui concert, protagonista fiind Maria Lătărețu, dar și Georgeta Anghel, Tița Bărbulescu, sub bagheta lui Gelu Barabancea. Și cum nimic nu e întâmplător pe lumea aceasta, spectacolul a avut loc în jurul sărbătorii de Sfântul Ion, ziua numelui lui Ionel Mihu și tatălui meu. Pentru câteva minute, până când ceilalți s-au pregătit pentru plecare, Ionel Mihu însoțit, de un nepot al său Gorica Mihu, au poposit în casa mea. A fost a doua întâlnire a mea cu Ionel Mihu. Au curs lacrimi, îmbrățișări și promisiunea că va veni și la nunta mea. Între timp, a intervenit nefericitul accident de la Brădești de care am mai vorbit. După mai bine de 30 de ani de la acest concert, am oprit în fața porții lui Gorica Mihu, vizavi de biserica din Peșteana și am întâlnit în curtea sa, un bătrânel vioi, ochi ageri, privire blândă, care a exclamat: ,,tu ești băiețelul, care se încurca printre picioarele noastre?”. ,,Da”, am răspuns eu. Mulțumesc, familiei, oficialităților locale, județene, cu care dorim ca împreună în anul viitor să sărbătorim, un centenar, un simpozion sau de ce nu, un festival Ionel Mihu, având exemplele de la Bolboși, Cărbunești și Tismana.
Cercetător, publicist, Avram Constantin