Ionel Budişteanu instrumentist, dirijor 1919 – 1991

893

Ionel Budişteanu (1919-1991, după numele său real: Naie Ion Voicu) a fost violonist şi mare dirijor de muzică populară românească şi rromă. Ca recunoaştere pentru contribuţiile sale muzicale, Statul Român i-a conferit cel mai înalt titlu, „Artist al poporului”.
Ionel Budişteanu este născut pe 16 octombrie 1919, la Bucureşti, şi provine dintr-o foarte cunoscută familie de lăutari, din neamul Voicu, originari din satul rrom Budeşti, astăzi un orăşel din judeţul Călăraşi, aflat la 30 km de Bucureşti, spre partea sudică a României. Din această „dinastie de lăutari” a neamului Voicu vine şi renumitul violonist, Ion Voicu, care a fost văr cu Ionel Budişteanu.
Tatăl lui Ionel Budişteanu a fost Vasile Voicu – Budişteanu, un maestru al ţambalului, care a cântat în orchestra condusă de dirijorul Grigoraş Dinicu la Expoziţiile Universale de la Paris (aprilie – 1 nov. 1937) şi de la New York (1939), după cum aflăm din cartea Lăutarii de ieri şi de azi, scrisă de Viorel Cosma şi apărută în anul 1996.
Ionel Budişteanu şi-a făcut studiile muzicale la Academia de Muzică şi de Artă Dramatică din Bucureşti cu profesorul Vasile Filip şi, mai departe, realizând alte studii la Conservatorul particular „Pro-Arte”, cu profesorul Alex Theodorescu. În acelaşi timp, el era violonist în orchestra condusă de Victor Predescu, care realiza concerte la Radio Bucureşti.
Dacă vărul său, Ion Voicu, a mers mai departe pe drumul lui, cel al muzicii clasice, se pare că Ionel Budişteanu a ales a doua sa activitate, folclorul, care l-a captivat în totalitate, aducând în beneficiul folclorului vastele şi solidele sale cunoştinţe muzicale, ajungând – după cum spune Viorel Cosma – cel mai mare dirijor de muzică lăutărească.
Ionel Budişteanu a fost, mai întâi, violonist – solist la orchestra „Barbu Lăutaru”, care era sub bagheta marelui maestru, Nicu Stănescu, şi, când el avea treizeci şi cinci ani, în anul 1954, Ionel Budişteanu a ajuns dirijor, alături de maestrul său, Nicu Stănescu, cu ocazia unui reuşit eveniment, care a fost organizat la Ateneul Român: readucerea în memorie şi întru respect a fostului mare dirijor Grigoraş Dinicu, care murise cu cinci ani mai înainte. Pe de altă parte, trebuie să arătăm că, atunci când a fost înmormântat Grigoraş Dinicu (el a decedat la 27 martie 1949), Ionel Budişteanu a cântat „Hora Staccato”, acolo la Cimitirul „Reînvierea”, cu orchestra „Barbu Lăutaru”. După cum se ştie, orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” a fost constituită atunci, pe 1 aprilie 1949, activând pe lângă Institutul de Folclor din Bucureşti, iar din anul 1953 ea a fost alături de Filarmonica Naţională „George Enescu”. Foarte târziu, orchestrele „Barbu Lăutaru”, „Ciocârlia” şi Ansamblul „Periniţa” s-au unit şi au format „Rapsodia Română”.
Practic, nu există cântăreţ mare român şi rrom să nu fi cântat sub bagheta lui Ionel Budişteanu, ca: Maria Lătăreţu, Gabi Luncă (cântăreaţă rromă, pe care el a invitat-o, la Radio, în anul 1956, să realizeze primul ei disc, cu patru cântece, la Casa de discuri „Electrecord”), dar şi cu alţi cântăreţi şi cântăreţe, de altă etnie, cum a fost cântăreaţa tătăroaică, Kadrie Nurmambeth.
„Vioara mea este inima mea, iar cântecele mele sunt gândurile mele” – avea el să spună într-o convorbire cu un administrator cultural din Vâlcea (cu domnul George Deaconu), publicată în anul 1969, când marele dirijor a fost invitat să pună la punct o orchestră locală de folclor de acolo, „Doina Oltului”.
După activitatea sa întreprinsă cu orchestra „Barbu Lăutaru”, Ionel Budişteanu a ajuns dirijor la Rapsodia Română.
În anul 1962, Ionel Budişteanu împreună cu orchestra sa au susţinut spectacole în 56 oraşe din 32 State Americane (două spectacole pe zi), unde au luat parte, alături de dansatori şi dansatoare de jocuri populare, mai mulţi instrumentişti şi cântăreţi, precum: Damian Luca, Angela Moldovan, Ion Lăceanu ş. a. După acest mare turneu de succes, făcut prin Statele Unite ale Americii, conducerea comunistă le-a conferit titluri artistice (astfel, dirijorul Ionel Budişteanu a primit cel mai înalt titlu, acela de „Artist al Poporului”).
Nu există mare sărbătoare folclorică să nu fi fost invitat el ca dirijor! Aşa a fost şi când a fost realizat primul festival folcloric naţional – concurs, în memoria Măriei Lătăreţu, între 18-20 octombrie 1979, la Târgu Jiu.
Ionel Budişteanu a decedat în anul 1991, şi a fost înmormântat în Bucureşti, în Cimitirul „Bellu”.
Prof. Teodor Voicu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here