Ion Sanda şi volumul său de poeme „Pelerin pe cărările anotimpurilor”

301

Multiplu dotat, Ion Sanda a fost şi este multiplu productiv. Aşa i-a fost destinul, acesta i-a fost rostul. Fiu de abagiu – ca şi mine – a croit-o în viaţă şi pe calea guvernată de muze (ca şi mine) şi cultura fiind domeniul în care a dat roade. Căci Ion, precum Ion Gură-de-Aur, a fost hărăzit să aibă o veritabilă „gură-de-aur”, concretizată în variate formule: să fie om al literelor, adică al Cuvântului, al Frumosului, al Imaginaţiei. Adică, a fost căutat de ursitoare să fie – pe toate liniile – Poet şi Pedagog social.
Omul – social şi cultural – Ion Sanda, de multă vreme „om al Jaleşului”, a fost şi om al culturii de pe Jiu, iar prin talent şi operă, şi al Ţării.
În ziua de 27 septembrie 2015, în cadrul simpozionului „Satul românesc tradiţional şi european”, desfăşurat la Arcani, Ion Sanda mi-a oferit cu autograf noul său volum de poeme „Pelerin pe cărările anotimpurilor”, acesta conţinând 260 de titluri, operă selectivă, prodigios comentată de experţi, ca: Aurel Goci, Ilie Purcaru, Nicolae Dragoş, Dumitru Bădescu, Mihai Ungureanu, Mircea Tomuş ş.a.
Volumul este structurat pe temele: autobiografia, poeme închinate Limbii Române, poezia satului, poezia naturii, poezii cu tematică religioasă, patriotice, mioritice, brâncuşiene, din timpul Revoluţiei, colinde, poezii de dragoste, poeme cu dedicaţie, poezia meditaţiei.
În ziua de 28 septembrie 2015, am deschis volumul în cauză, l-am lecturat captivat şi, cu imensă bucurie, am schiţat câteva adnotări pe care i le-am comunicat imediat autorului. I-am spus (la telefon): 1. Anotimpurile din poemele prezentate nu sunt doar patru. În poemele mele se găsesc formulate cinci, acest 5 însemnând anotimpul Erosului, pe când la Ion Sanda anotimpurile sunt mai multe, respectiv: Primăvara, Vara, Toamna, Iarna, Erosul, Patria şi Limba Română, Timpul, Misterul şi Moartea (Viaţa trăind în toate). Pelerinajul prin toate acestea însemnând trăire deplin estetică a existenţei. 2. În toate aceste anotimpuri, Poetul este ubicuu, totalizator, enciclopedic…
Ulterior, intrând în inima operei, mi-am notat impresiile/ constatările, după cum urmează: a) faptul, evenimentul, întâmplarea, chiar dacă, aparent, sunt „banale”, în poezia lui Sanda capătă semnificaţii de simbol, întrucât nararea lor se face la o înaltă tensiune de trăire, emoţia estetică nefiind aceea trăită doar de Poet, ci transmisă „viral” (aşa se zice acum) şi cititorului; b) opera lirică a Poetului este plină şi de inimă, şi de suflet, şi de gând, dar, mai ales, de multă substanţă ontologică. Mă uimeşte la el capacitatea şi lejeritatea lingvistico-metaforică de a realiza o imagistică afectivă adecvată momentului sau stării care au fecundat inspiraţia poetică, pentru că, inspirat de natura – terestră sau astrală a acestora – poezia sandiană musteşte de domestic, natural, social şi ideatic; c) un lucru este sigur: Ion Sanda a acumulat în mintea, memoria şi sufletul său de poet tot ceea ce este semnificativ estetico-retoric în poezia modernă (română şi universală); d) precum marele mandarin valah Petre Pandrea, şi Ion Sanda se dovedeşte un juvete al jovialităţii şi mirificului, iar când este scos din ţâţâni, ia foc şi trece la blesteme şi imprecaţii devastatoare; e) Timpul care, implacabil, mereu rămâne în urmă, la Sanda revine în pagină ca o realitate a paradisului încă nepierdut…
Ceea ce nu i-am comunicat Poetului au fost următoarele concluzii (evident, subiective, dar sub impactul operei sale poetice): 1. În poezia sa, comunicarea este energetică, fapt provenit dintr-un prea-plin al trăirii emoţionale; 2. Tehnic, Poetul stăpâneşte, manipulatoriu, toate mijloacele profesioniste de versuire, care vin direct din fluidul misterului artei; 3. Memoria, cultura, hystronismul artistului contribuie la efectele scenice ale naraţiunilor; 4. Chiar dacă – rar – cuvintele vin dintr-un univers abstract/ al abstracţiunilor, ele îşi găsesc pe parcurs vadul concretului spumos, senzorial, poezia reliefându-se stenic; 5. Subiectele poemelor sandiene sunt comune existenţei comune, dar la Poet devin categorii emoţionale cu ambiţia de a deveni gnoze; 6. Esenţialmente rapsodic, baladesc şi, pe alocuri, eroico-ditirambic, Ion Sanda iese la scenă deschisă aşa cum este el: frust, sentimental ca orice artist autentic…
Mare poet acest Ion Sanda. Mă încântă că s-a stabilit, prin căsătorie, aici, pe Jaleş, fiindu-mi şi vecin, şi prieten.
Dumitru Dănău

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here