Ioana Toloargă are doar 15 ani şi este elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional „Spiru Haret” din Târgu-Jiu. Se poate deja lăuda însă cu rezultate de excepţie la mai multe discipline şcolare, toate obţinute în cursul acestui an şcolar.
Pentru Ioana Toloargă, primul an de liceu a fost unul plin de rezultate foarte bune. S-a calificat la etapele naţionale ale olimpiadelor de Limba română, Latină şi Religie, dar şi la cea a Concursului de matematică aplicată „Adolf Haimovici”. Nu a putut participa decât la două dintre olimpiade şi la concursul „Adolf Haimovici”, asta din cauza calendarului de desfăşurare a acestora. La Olimpiada de Limba şi literatura română a luat Premiul I, urmând ca în vara acestui an să participe la proba de baraj pentru etapa internaţională a olimpiadei, iar la Concursul „Adolf Haimovici” a reuşit să obţină Premiul II la secţiunea „Uman”. „Mi-am dorit foarte mult să particip, pentru că sunt conștientă că fiecare astfel de activitate înseamnă începutul unui nou zbor. De altfel, nu știam la ce sunt bună, la ce pot performa și am considerat că olimpiada ar fi un mod bun de testare a limitelor mele, a cunoștințelor și capacităților intelectuale, a tăriei mele de caracter și a voinței mele”, explică Ioana.
Fiecare disciplină, o pasiune
Alegerea olimpiadelor la care a participat nu a fost una întâmplătoare, fiecare dintre cele patru discipline reprezentând o pasiune pentru ea, fie că este vorba de una mai veche, fie de una recent descoperită. „Dacă ar fi să vorbesc despre alegerea disciplinelor, ar fi ciudat de explicat. Toate sunt pasiunile mele, sunt părți din mine. A fost neașteptat și extraordinar să descopăr în clasa a IX-a că sunt bună la limba latină, că pot să mă strecor între cuvinte, declinări, terminații și să fiu totuși eu, o Ioana cu sânge latin. Îi mulțumesc doamnei profesoare, Luiza Păun, pentru că m-a încurajat să particip și a avut mereu încredere în mine, fiindcă altfel nu aș fi știut niciodată că pot face asta. În ceea ce privește matematica, ea a venit dintr-o necesitate de a-mi testa limitele, fiindcă îmi doream să văd cine sunt cu adevărat și dacă fetița entuziasmată în fața necunoscutelor, în fața doamnei profesoare din gimnaziu, Angela Seceleanu, a adunărilor și scăderilor, a probabilităților și a unui X care depinde mereu de Y-ul care ești tu, Ioana cea mică, mai locuia sau nu în mine. De asemenea, domul profesor, Emilian Vilău, a avut mereu încredere în mine și îi mulțumesc pentru că mi-a sprijinit zborul. La religie nu mai participasem la olimpiadă până anul acesta, în schimb am obținut anul trecut locul III la etapa județeană a concursului “Cultură și spiritualitate românească”. Doamna profesoară, Alina Vălăreanu, a văzut ceva ce eu nu știam că ascund în mine, o forță necunoscută, încă de la prima lucrare, muncind și sperând alături de mine”, spune Ioana. Marea pasiune a Ioanei este însă Limba română, lucru uşor de remarcat atunci când o asculţi vorbind despre această disciplină. „Limba română este rațiunea mea de a fi. Doamna mea dirigintă și profesoară de limba română din gimnaziu, Adriana Săvescu, mi-a insuflat această pasiune și, cu ajutorul dumneaei, m-am calificat în clasa a VI-a la etapa națională a olimpiadei, obținând mențiune la etapa pe țară. Apoi, în clasa a VII-a, am luat locul I pe județ la Olimpiada “Lectura ca abilitate de viață” și mențiune la etapa națională. Anul trecut am luat locul II pe județ la olimpiada de limba română și m-am calificat, deci, la etapa națională de la Iași a concursului „Ionel Teodoreanu”, obținând locul I la această etapă. Acum zborul meu este sprijinit de doamna profesoară Theodora Mărgulescu”, a mai spus ea.
Rezultatele, o surpriză plăcută
Aşa cum era şi normal, Ioana s-a pregătit sârguincios pentru etapele naţionale ale olimpiadelor şi concursurilor, însă spune că nu respectat o „reţetă” anume. „Am citit cât de mult am putut, am lucrat variante de subiecte și am încercat să îmi las imaginația să pună stăpânire pe ființa mea, să fiu eu. Recunosc însă, cu sinceritate, că la matematică și la limba latină, am avut nevoie de mult exercițiu, că la religie era multă informație pe care trebuia să poți fi stăpân, în special legat de Istoria religiilor. În ceea ce privește limba română, întotdeauna mi-a plăcut să scriu și să limpezesc, să trec totul prin imaginație și prin cuvânt, ca și cum totul ar deveni un râu de sentimente și lucruri și oameni, ce curge prin mine. Asta înseamnă literatura pentru mine – Zborul lui Brâncuși, Cercul, sau Eternitatea tablourilor Fridei Kahlo”, explică Ioana. Deşi este pasionată de Limba română, nu s-a aşteptat să obţină Premiul I la olimpiada la această disciplină. I-a plăcut însă întreaga experienţă, mai ales datorită provocărilor puse de subiecte. „Reacția mea a fost ciudată atunci când am aflat rezultatele, în special pentru că niciodată nu le-am văzut eu, de fiecare dată i-am lăsat pe domnii profesori sau pe părinți (la etapa județeană) și pe colegii din lot (la etapa națională) să mă anunțe. Apoi am avut reacții pe cât de spontane, pe atât de ciudate. Am plâns, am râs….Locul I pe țară a fost o mare surpriză pentru mine și o bucurie imensă. A fost ca și cum aș fi înotat printr-un râu de cuvinte, ghidată de tot ceea ce eram – o micuță cu codițe, o adolescentă introvertită și cuibărită în artă ca-ntr-o altă lume, mai luminoasă, mai bună, mai aproape de Dumnezeul-Iubire. În mintea mea a fost mereu o combinație de subiecte extraordinare, așa cum au fost anul acesta la toate etapele olimpiadelor la care am participat – simbolistica oglinzii și capacitatea ei de a reflecta realul ( la etapa națională a olimpiadei de limba română), puterea sfatului părintelui duhovnic, virtuțile, trepte către Cer (olimpiada de religie), X și Z, funcții de gradul al doilea, parabole…Și călătoria în labirintul sinelui. Minunate subiecte!”, mai spune Ioana.
Voluntar în timpul liber
Ioana este şi unul dintre acei elevi, nu chiar atât de numeroşi pe cât ne-am dori, care reuşesc de minune să împace şcoala cu activităţile extraşcolare. În timpul liber, ea se implică în diverse proiecte ale Centrului Europe Direct (CED) Gorj, ca şi voluntar. Recunoaşte însă că nu este deloc uşor să-şi găsească timp pentru toate. Această activitate îi aduce însă şi numeroase satisfacţii. „Sunt voluntar la CED Gorj pentru că îmi place să visez la o comunitate unită, la împletirea poveștilor noastre cu ale părinților, bunicilor și înaintașilor noștri în formarea unei lumi de amintiri, de cuvinte, de Iubire…Mi-e din ce în ce mai greu să împac activitățile extrașcolare cu liceul, timpul mi se scurge printre degete, dar întotdeauna trebuie să putem găsi o soluție. Mi-ar plăcea, prin activitatea de voluntariat să fiu mai aproape de cei din jurul meu. Consider că datorită voluntariatului reușesc să scap, într-o oarecare măsură, de timiditate și să arăt lumii cine sunt cu adevărat. Îmi imaginez uneori un apus de soare într-o cameră cu geamuri mari a bibliotecii și pe mine vorbind fără emoții în fața oamenilor, sau pe mine în fața unor bătrâni care să-mi spună povestea vieții lor. Voluntariatul îmi dă impresia că pot fi aproape de bunicii mei, pe care nu i-am cunoscut niciodată. Ei, împreună cu părinții mei, care m-au susținut întotdeauna și care sunt modelele mele, dar și profesorii mei sunt în tot ceea ce fac și încerc să îi fac să fie mândrii de mine”, explică Ioana. Pe lângă asta, în timpul liber îi mai place să scrie, să citească, să picteze şi să danseze. S-a gândit deja şi cam ce i-ar plăcea să facă în viitor. „Mi-aș dori ca în viitor să devin scriitoare și, poate, profesoară de limba română. Nu sunt încă hotărâtă, dar mi-ar plăcea mult să fac asta, fiindcă, în general, Lumea Cuvintelor îmi doresc să fie lumea mea…și să pot arăta celor din jur Tărâmul de Nicăieri pe care sufletul meu îl poate crea”, spune ea.
Roxana Lupu
