Ioan, fost învăţător

358

Una din acţiunile desfăşurate de elevii clasei a IX-a H de la Colegiul Naţional „Spiru Haret” din Târgu-Jiu în „Şcoala Altfel” a fost îngrijirea mormintelor Eroilor din Primul Război Mondial, situate într-un perimetru în Cimitirul Municipal.

Sub îndrumarea dlui col. (rez) Gheorghe Buşe, elevii (membri ai Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „REGINA MARIA”, filiala judeţeană Gorj „TUDOR VLADIMIRESCU”) au cumpărat trei perii de sârmă, o cutie de vopsea neagră, o sticlă de diluant şi câteva pensule. Perimetrul în care se află mormintele Eroilor e uşor de recunoscut după placa comemorativă.
Toate crucile au fost anterior văruite şi au o culoare albă, strălucitoare. Mai întâi, băieţii (Bianchi Alexandru, Condescu Silviu, Ilina Narcis, Munteanu Vlad, Oţet Nicolae, Popescu Andrei, Sgîia Andrei, Trancău Albert şi Vînătoru Cosmin) curăţă cu periile de sârmă varul de pe cruci, până se vede bine scrisul. Apoi fetele (Fechete Isabela, Manta Roxana, Pavel Laura, Păpurică Georgiana, Stîngaciu Nicoleta, Temelie Alisa, Ţambrea Bianca şi Zorlescu Bianca) îl refac cu culoare neagră. Desigur literele IS HR NI KA (de la Iisus Hristos nika, adică Iisus Hristos învinge) ies în evidenţă. Doamna Simona Croitoru, profesoara lor de arte vizuale, poate fi mândră! Daminescu Mihai fotografiază tot: cum arătau crucile la început, cum au lucrat colegii şi colegele lui şi cum arată la sfârşit. După ce scrisul a fost refăcut cu negru, băieţii au umplut spaţiile rămase libere cu var oferit cu generozitate de omniprezentul Filip, de vreo 50 de ani îngrijitor al cimitirului.
ioan (1)Din câteva cruci a mai rămas doar soclul. Cine ştie ce talibani nesăbuiţi le-au spart cu vreo rangă sau au căzut sub loviturile măiestre de călcâi ale vreunor bravi karatişti. Cea mai rău avariată e crucea pe care cu greu se mai poate citi: „IOAN, fost învăţător”. Mi-e greu să comentez fapta celui ce a mutilat crucea unui Erou în aşa hal. Dar pentru sufletul domnului învăţător plecat la Ceruri de undeva departe de ai săi, pana-mi nevrednică a scris:
Vei fi fost, Ioane, vreun domn Trandafir
Sau, poate dimpotrivă, vreun domn Vucea ai fost
Senin fie-ţi somnul în uitat cimitir
Şi binecuvântată jertfa cea deloc fără rost.
Acum totul e gata. Elevii spală cu grijă pensulele cu diluant că mai trebuie şi altădată. Conduşi de dl. colonel care le mulţumeşte călduros (ceea ce nu e puţin lucru în vântul rece care suflă cu îndărătnicie) vizitează Cimitirul Eroilor aflat la câteva sute de metri mai la nord. Alei drepte cu borduri foarte albe flancate de cruci la fel de albe cu inscripţia „NECUNOSCUT” pe care au fost legate flori cu panglici tricolore. Mai încolo, morminte ale unor militari români, germani, maghiari, sovietici împodobite la fel cu flori şi tricolorul nostru. Pentru că pe pământul nostru au căzut, iar acolo unde au mers e locul de verdeaţă de unde au fugit toată întristarea şi suspinarea, acolo nu mai sunt inamici…
La o margine se văd mai multe fragmente de cruci. Pe unele mai stă scris „Soldat român”… Soclul generalului Ioan Culcer, comandant (o vreme) al armatelor române în Primul Război Mondial, e acum gol. Din bronzul bustului ilustrului militar, cineva a găsit de cuvinţă să meşterească nişte brăţări neghioabe…
Elevii au sentimente contradictorii. Pe de o parte satisfacţia lucrului bine făcut, pe de alta amărăciunea faptelor rele făcute de persoane iresponsabile. Mai presus de ele, hotărârea de a reveni pentru a face bine ceea ce mai trebuie făcut.
Ion Pinţa

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here