Atunci când vorbim despre Puterea Lui Dumnezeu, mulţi oameni văd trei aspecte diferite cu privire la ea în Sfânta Scriptură, mai întâi, putem vorbi despre un aspect care e cunoscut ca determinarea decretivă, suverană sau ascunsă a lui Dumnezeu, adică, expresia «supremă» a existenţei Lui Dumnezeu, care decurge din recunoaşterea suveranităţii Lui şi din celelalte aspecte ale naturii lui Dumnezeu. De aceea, exprimarea Puterii Lui Dumnezeu se concentrează pe faptul că Dumnezeu decretează în mod suveran tot ceea ce se petrece şi cu alte cuvinte, nu are loc nimic care să fie în afara Puterii suverane a lui Dumnezeu. Acest aspect al Atotputerniciei lui Dumnezeu e văzut în versete cum se regăseşte în Efeseni (1.11), unde aflăm că Dumnezeu este «Cel Care face toate după sfatul voii Sale», şi Iov 42.2: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”, iar, acest fel de a vedea Puterea lui Dumnezeu se bazează pe faptul că Dumnezeu e Totul, că Puterea Lui nu poate fi niciodată zădărnicită şi nu se întâmplă nimic care să scape de sub controlul Lui. Dacă urmărim monologul interior din versetul 19 care este în realitate un dialog între om și suflet, între Dumnezeu şi Creaţia sa, această dedublare esențializează întreaga naraţiune, pentru că de multe ori bogatul din lumea aceasta se consideră un om puternic, deoarece până și sufletul altora este proprietatea sa. El se crede proprietarul propriei sale vieți, însă viața sa aparține Lui Dumnezeu, care dispune de ea după sfânta Sa Voie. Ca răspuns la acest moment care descoperă și o anumită frământare existențială, Sfântul Vasilie cel Mare într-una din omiliile sale afirmă: „Gândește-te, omule, la Cel ce ți-a dat bogăția şi puterea! Adu-ți aminte de tine însuți, cine ești, ce administrezi, de la cine ai luat bogă¬țiile tale și pentru ce ai fost preferat multor oameni! Ești slujitorul Bunului Dumnezeu, iconomul semenilor tăi! Să nu-ți închipui că toate bunurile ce le ai au fost pregătite numai pentru pântecele tău!”, iar, Dumnezeu, ca în cunoscuta parabolă, cu «bogatul căruia i-a rodit ţarina», îl consideră pe acesta nesătul şi fiind nebun, deci, dialogul dintre om şi sufletul său este întrerupt brusc de Dumnezeu. Ştim foarte bine din parabolă că bogatul moare fără putința de a-și rândui averea, iar, Dumnezeu îl nu¬mește «nebun», în sensul de smintit, fără minte, necugetat, îmbătat de puterea bogăţiei pământeşti. Potrivit limbajului biblic, nebun sau smintit este omul care trăiește fără să țină cont de Atotputernicia și omniprezența lui Dumnezeu, fiind vorba de o sminteală metafizică, existențială și nu de una psihologică. Cel care se pune pe sine în locul lui Dumnezeu, nu se poate numi decât nebun sau smintit (cf. Iov 31, 24-28; Ecleziast 2, 1-11; Sirah 11, 18-19), pentru că nebunie este tot ceea ce ne împiedică de la agonisirea adevăratei bogății care este credinţa în Dumnezeu Atotputernicul! Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan împarte tot ceea ce este în lume, adică toate atracțiile lumești care sunt în opoziție cu Puterea lui Dumnezeu, în trei categorii: pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții (I Ioan 2, 16). Nebunie înseamnă robia puterilor trupești, nebunie înseamnă pofta a tot ceea ce văd ochii să acaparez prin puterea proprie, nebunie mai înseamnă încredințarea că bunurile pământești sunt un scop al vieții! Sfântul Vasilie cel Mare completează în mod fericit această tâlcuire şi ne spune: „Bogățiile te bucură pentru puțină vreme, dar apoi dispar fără urmă și ți se va cere de ele socoteală exactă… Încui toate avuțiile tale cu uși și cu zăvoare; și după ce le-ai sigilat cu peceți, priveghezi, cuprins de griji, te sfătuiești cu tine însuți, luându-ți un sfetnic nebun, pe tine însuți, și te întrebi: Ce voi face?”. De aceea, sunt prea slabi cei ce-și adună comori numai pentru ei înşişi, pentru a lor putere amăgitoare, mai ales că puterii pământești și folosirii ei egoiste și exclusiv trupești, Mântuitorul îi opune o altă putere care este în ceruri! Rămâne pentru totdeauna și pentru noi toți tulburătoarea întrebare: putem înţelege cu adevărat Puterea Lui Dumnezeu? Acest lucru ne determină să reflectăm asupra sensului vieții și să ne răspundem prin identificarea semnificației existenței noastre, recunoscându-L pe Dumnezeu ca Domn și Stăpân al vieții noastre și făcând milostenie celui care este în nevoie în această lume controversată şi împătimită de război! Planul puterii diavoleşti este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, iar, cei care le săvârşesc au ajuns la controlul şi dominarea întregii lumi! Atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii umane, pentru că dincolo de orice îndoială, peste toate şi peste toţi, nu există decât Puterea Lui Dumnezeu Atotputernicul!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti
