Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare creștină prăznuită la 40 de zile de la Naşterea lui Iisus Hristos, astăzi, 2 februarie. Deci, trecând patruzeci de zile și împlinindu-se sorocul, Întâmpinarea Domnului și Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos devine un eveniment important din viața pământească a Domnului, pentru că prin acest eveniment Dumnezeu, întrupat prin Domnul Iisus Hristos se întâlnește cu poporul Său, Israel, în persoana profetului Simeon și a proorociței Ana, acest eveniment fiind relatat în Evanghelia după Luca 2, 22-40. Ca urmare, după patruzeci de zile de la nașterea Sa, Pruncul Sfânt a fost adus la Templul din Ierusalim, centrul vieții religioase a națiunii evreiești. Dacă judecăm după Legea lui Moise (Levitic 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească, nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile, iar, după trecerea acestui timp, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei pentru sacrificiul purificării. Dar, Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei, şi cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului. În acelaşi timp, se spune că Părintele și dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim şi lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Aşadar, prin har dumnezeiesc, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif veneau cu Pruncul Iisus ca să împlinească Legea. Îndată, Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32). Atunci, Sfântul Simeon i-a spus Preasfintei Fecioare: ,,Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi!”. (Luca 2, 34-35). Textele sfinte ne spun că la Templu se mai afla și proorocița Ana, o văduvă de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie), «și nu se depărta de templu, slujind noaptea și ziua în post și în rugăciuni. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim». (Luca 2, 37-38). Vedem că în icoana care ilustreză această sărbătoare, proorocița Ana ține un pergament în mână pe care scrie: «Acest prunc a adus cerul și pământul», mai ales că înainte de nașterea lui Hristos, bărbații și femeile drepte în credință trăiau cu speranța venirii lui Mesia cel promis. În concluzie, Drepții Simeon și Ana, ultimii credincioși din Legea Veche, au fost considerați vrednici de a-L întâmpina pe Mântuitorul Hristos în Templul din Ierusalim.
La această zi de mare sărbătoare, e foarte important să venim la biserică şi să rostim Rugăciunea către Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi, cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru! De demult, Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască Lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta, proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat! Că Tu, prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi! Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. SLĂVIM PE HRISTOS DOMNUL! LA MULŢI ANI!
Preot Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Gorj
