Ne aflăm în Postul Mare şi Voia Lui Dumnezeu de a fi în rugăciune şi post păstrează o bogăţie imensă, deoarece demonstrează faptul că în vreme ce avem puterea şi capacitatea de a asculta de poruncile lui Dumnezeu, nu există scuză pentru păcatul nostru şi nu putem pretinde că, alegând să păcătuim, pur şi simplu împlinim hotărârea sau voia suverană a lui Dumnezeu! Iuda împlinea voia suverană a lui Dumnezeu prin trădarea lui Hristos, la fel ca romanii care L-au răstignit. Totuşi, acest lucru nu le-a justificat păcatul, pentru că nu au fost mai puţin răi sau trădători şi astfel, sunt traşi la socoteală pentru faptul că L-au respins pe Mântuitorul (Fapte 4,27-28), chiar dacă în voia Lui suverană, Dumnezeu îngăduie sau permite să se comită păcatul! Totuşi, suntem responsabili în faţa Lui de acel păcat săvârşit! Voia Lui Dumnezeu este şi permisivă sau perfectă, iar, acest aspect descrie atitudinea Atotputernicului şi defineşte ceea ce Îi este plăcut Lui. De exemplu, cu toate că e clar că Dumnezeu nu Se bucură de moartea păcătosului, e de asemenea clar că El hotărăşte sau ordonă tămăduirea celui împricinat! Această exprimare a Voii lui Dumnezeu este revelată în multe versete din Sfânta Scriptură, lucru care indică de ce Se bucură şi de ce nu Se bucură Dumnezeu pentru faptele omului! De exemplu, în 1 Timotei 2.4 vedem că Dumnezeu «voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului», şi totuşi, ştim că Voia suverană a lui Dumnezeu este: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6.44). Aşadar, dacă nu suntem atenţi, putem uşor deveni preocupaţi şi chiar obsedaţi de a găsi Voia Lui Dumnezeu numai pentru viaţa noastră! Dacă voia pe care o căutăm este Voia Lui tainică, ascunsă sau decretivă, suntem într-o căutare continuă a Adevărului, fiindcă Dumnezeu nu a ales să ne reveleze acel aspect al voii Lui decât prin credinţa noastră! Ceea ce ar trebui să căutăm să ştim este Voia perceptivă sau revelată a lui Dumnezeu, deoarece, adevăratul semn al spiritualităţii este atunci când dorim să cunoaştem şi să trăim potrivit cu voia lui Dumnezeu revelată în Scriptură, care poate fi rezumată la „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1.15-16). Ca urmare, ni se cere ca responsabilitatea noastră să fie de a asculta Voia revelată a lui Dumnezeu şi să nu speculăm cu privire la ceea ce ar putea fi voia Lui ascunsă pentru noi. Cu toate că trebuie să fim «conduşi de Duhul Sfânt», nu trebuie să uităm niciodată faptul că Duhul Sfânt, în primul rând, ne conduce înspre neprihănire şi înspre folosul a fi asemenea chipului Mântuitorului, astfel încât viaţa noastră să Îl glorifice pe Dumnezeul Care ne cheamă să trăim viaţa după fiecare cuvânt care iese din gura Lui! Trăirea în conformitate cu Voia Lui revelată, ar trebui să fie scopul şi ţinta principală a vieţii noastre, iar, acest adevăr ne smereşte, fiindcă suntem chemaţi: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine Voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită!”. În fine, ca să împlinim Voia lui Dumnezeu, trebuie să ne adâncim în Cuvântul scris al Domnului, umplându-ne mintea cu el şi rugându-ne ca Duhul Sfânt să ne transforme prin înnoirea minţii noastre, astfel încât rezultatul să se finalizeze în ceea ce e bun, plăcut şi desăvârşit, mai ales că pentru om, cea mai mare onoare şi cel mai mare privilegiu este să facă Voia lui Dumnezeu, cu precizarea că aceasta ne încurajează să credem că în ciuda tuturor imperfecţiunilor noastre, şi noi putem fi bărbaţi şi femei după inima lui Dumnezeu, iar, singura condiţie este ca inimile noastre să caute a face Voia Lui!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti
