,,Credinţa creştinească se cade a o arăta nu numai prin cuvinte, ci şi cu faptele”!
În Biserica Ortodoxă Română, Sf. Sfinţit Mc. Valentin, episcopul Umbriei, este pomenit în data de 30 iulie a fiecărui an. S-a născut în anul 175, la Interamna (Terni de astăzi, în regiunea Umbria din Italia). Cu toate că auzim în fiecare an în jurul datei de 14 februarie de Sărbătoarea Sfântului Valentin, «Valentine’s Day» sau «Ziua îndrăgostiţilor» şi este prăznuit de către creștinii romano-catolici, fiind considerat ocrotitorul tinerilor îndrăgostiți, totuşi, pe plaiurile mioritice este cunoscut drept «Dragobete» și este sărbătorit pe 24 februarie, aceasta nefiind însă o sărbătoare religioasă, ci una păstrată în tradiţia populară. Documentele arată că Sf. Sfinţit Mc. Valentin a fost preot în Roma, în secolele II-III și că a fost pedepsit cu moartea de împăratul Claudius al II-lea (268-270), pentru că oficia căsătorii în ciuda interdicției pe care o dăduse acesta. La sfârşitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, când a fost executat Valentin, să-i poarte numele şi să fie dedicată martiriului său. Dar, în Biserica Ortodoxă Română există un Sf. Sfinţit Mc. Valentin, episcopul Umbriei, care este pomenit în data de 30 iulie a fiecărui an, iar, despre acest sfânt din calendarul ortodox se știe că a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni și că mulţi oameni s-au şi botezat după ce au primit vindecarea la rugăciunile Sfântului Valentin. E important să precizăm faptul că în Biserica Ortodoxă mai sunt câteva praznice dedicate altor sfinţi cu numele de Valentin, după cum urmează: Sf. Mc. Valentina (10 februarie), Sf. Mc. Valentin (24 aprilie), Sf. Valentin (24 octombrie), deci, ca episcop, Sfântul Valentin tămăduia toate neputinţele şi toate bolile oamenilor cu rugăciuni şi cu chemarea preasfântului nume al lui Iisus Hristos. Pe cei necredincioşi, îi întorcea spre Dumnezeu, de la păgânătatea închinării de idoli, pentru că atunci credinţa idolească cuprindea multă lume şi împăraţii păgâni stăpâneau Apusul şi Răsăritul şi îi prigoneau pe creştini. Se spune că la Atena, unui ritor preaînţelept şi iscusit în limbile latină şi elină, cu numele Craton, unul dintre fiii lui cu numele Herimon, s-a îmbolnăvit foarte tare şi în boală i s-a gârbovit spatele, astfel că îi ajunsese capul său la genunchi şi nu putea să se întindă deloc. El a chemat mulţi doctori şi nu puteau să aducă bolnavului nici un folos! A fost sfătuit ca să-l trimită pe fiul său bolnav la acel episcop Valentin, iar, Craton arătând arhiereului pe Herimon, fiul său cel bolnav, l-a rugat să-l tămăduiască, după care Sfântul Valentin i-a zis: ,,De vei vrea tu, fiul tău se va tămădui! Mă minunez de tine că eşti dascăl înţelept şi nu pricepi cuvintele cele zise de mine. Deci, iarăşi îţi spun, că de vei vrea tu, se va tămădui fiul tău, adică, de vei crede în Hristos, toate se vor putea da credinciosului, căci credinciosul este mai cinstit înaintea lui Dumnezeu decît cel necredincios! Necredinciosul îşi pune nădejdea sa în cele deşarte şi în lucruri proaste, iar pe idolii făcuţi din lemn, din piatră şi din alte materii, care au fost oameni răi, îi are ca pe nişte zei. Au, doar pot oamenii să creadă că aceia sunt zei, care se tăvălesc în lucruri necurate şi se îndeletnicesc cu păcate cumplite, neavând nici un ceas liber de fărădelegile cele urâte? De aceea, de vei primi credinţa la care eu te sfătuiesc, şi te vei lepăda de păgînătatea zeilor şi îţi vei pune nădejdea în singurul Dumnezeu, Cel nevăzut şi atotputernic, se va da sănătate fiului tău! Iar, jumătate din averea ta, pe care mi-o făgăduieşti, împarte-o săracilor, ca să se roage lui Dumnezeu pentru tine şi pentru fiul tău. 
Iar pe mine cu nici un chip nu mă vei putea îndemna să iau ceva de la tine pentru tămăduirea lui, decât numai singură credinţa ta îmi trebuie. Deci, să crezi că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este adevăratul Dumnezeu şi să te lepezi de toţi idolii tăi şi atunci vei vedea sănătos pe fiul tău”, a conchis atunci Sf. Sfinţit Mc. Valentin, episcopul Umbriei. După o vreme, Sfântul se bucura că s-a învrednicit a pătimi pentru Hristos Domnul său, însă, rănile cele suferite din partea prigonitorilor se înfrumuseţau ca nişte podoabe scumpe şi se lăuda apostoliceşte, zicând: ,,Rănile Domnului meu pe trupul meu le port. Acelea împlinesc patimile lui Hristos în trupul meu! Iar pe ucenicii săi care veneau la dânsul, pe când şedea în temniţă, îi întărea în sfânta credinţă. De acest lucru înştiinţâdu-se eparhul, s-a mâniat foarte mult şi, trimiţând noaptea, l-a scos din temniţă şi i-a tăiat capul. În acest fel, şi-a sfârşit nevoinţa sa cea mucenicească Sfântul Sfinţit Mc. Valentin!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ,
Parohia Târgu-Cărbuneşti
