Învăţătura Preotului de altar – Sărbătoarea Sfântului Mare Muc. Mina – „Ce cauţi Mina, de unul singur, între cer şi pământ? Locul tău este printre oameni, ca aceştia să ia aminte la cuvintele şi faptele tale”!

În ziua de 11 noiembrie, cu toţi îl sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Mina, supranumit «Făcătorul de Minuni», deoarece a intervenit în nenumărate situații și i-a ajutat pe cei aflați la necaz sau care i-au cerut ajutorul, mai ales că această zi nu este nu este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox, deși este una dintre cele mai iubite întruchpări ale sfinţeniei, mai ales în România. Sfântul Mina s-a născut în apropiere de Memphis (capitala faraonilor), având origini egiptene şi a trăit pe vremea împăraților romani Dioclețian si Maximian. A rămas orfan pe când era doar un copil, pentru că tatăl său a murit când el avea 11 ani, iar mama sa a murit trei ani mai târziu. Tatăl său se numea Eudoxie şi era fiul guvernatorului Pludianes. Deşi era fiu de guvernator, Eudoxie era cunoscut pentru virtutea şi bunătatea sa. Mama Sfântului Mina se numea Eufimia, o femeie credincioasă care-şi petrecea timpul în rugăciune şi în fapte bune! Era, însă, stearpă, şi de aceea se ruga adesea cu multă osârdie pentru naşterea unui fiu, iar, cu ochii plini de lacrimi s-a rugat mai stăruitor să aibă măcar un copil şi ajungând în faţa icoanei Maicii Domnului, şi continuându-şi cu umilinţă rugăciunea pentru naşterea de fii, a auzit vocea Pruncului Iisus spunând: „Amin”! Astfel, Dumnezeu a împlinit rugăciunea şi aşa s-a născut pruncul în anul 285, primind numele de Mina. Deși nu este un sfânt marcat cu cruce roșie, în calendarul ortodox, este un sfânt mult iubit de către români. Ca atare, în ziua praznicului său, la 11 noiembrie, mii de oameni vin să se închine sfântului Mina, la biserica cu același nume, din București, din evlavie sau pentru a „recupera” ceva: un obiect pierdut, o sumă de bani sau alte bunuri materiale. Această tradiție s-a născut în urma unei minuni pe care, conform Tradiției, Sfântul Mina a înfăptuit-o, deoarece, se spune că, mergând un creștin spre biserica Sfântului Mina spre a se închina, a fost găzduit într-o casă oarecare. Din păcate, în timpul nopții, stăpânul acelei case l-a ucis pe creștin, pentru a îi lua banii. Tăindu-l în bucăți, l-a ascuns într-un cufăr. A doua zi, pe când se gândea ce să facă cu acel cufăr, Sfântul Mina, călare pe un cal, i-a apărut acelui om, în chip de ostaș, cercetând ce s-a întâmplat cu cel ce se cazase acolo, cu o noapte înainte. Prefăcându-se că nu știe nimic, criminalul a căzut la picioare sfântului, atunci când acesta s-a dus la locul în care creștinul era ascuns și l-a înviat. Atunci, Sf. Mina i-a înapoiat acestuia banii, pe gazdă a pedepsit-o, a iertat-o, a înălțat rugăciune pentru ea și a dispărut. Pe baza acestei istorioare, oamenii îl cunosc pe Sf. Mina ca pe un „recuperator”, însă Sf. Mina nu este „directorul” unei firme miraculoase de recuperări, ci, Sfântul Mina este un făcător de dreptate. Începând din anul 1874, în biserica «Sfântul Mucenic Mina» din București sunt păstrate fragmente din moaștele Sfântului Mina, aduse de la Sf. Munte Athos și de la Mănăstirea «Sfântul Mina» din Egipt. Se ştie că Sfântul Mina a renunțat la haina de ostaș și a imbrăcat veșmântul pustincului. El a ajuns în armata imperială, însă ulterior, pe 23 februarie 303, pe când Dioclețian a dat ordinul persecutării creștinilor, a hotărât să părăsească armata și să se retragă în deșert, dedicându-i întreaga sa existență lui Dumnezeu. În scurt timp, acesta a primit puterea de a face minuni! În vremea petrecută în pustiu, Sfântul Mina l-a întâlnit pe Sfântul Macarie Egipteanul, care i-a spus: „Ce cauţi Mina, de unul singur, între cer şi pământ? Locul tău este printre oameni, ca aceştia să ia aminte la cuvintele şi faptele tale. Dacă ai schimbat o haină de ostaş cu alta, atunci sfârşeşte pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie”! În ziua prăznuirii sale, pe 11 noiembrie, mii de români vin să se închine sfântului Mina, mai ales în biserici care îi poartă numele. Deci, să nu ne rugăm pentru bunuri materiale, înainte de a ne ruga pentru bunătatea sufletească, să nu cerem hrana trupului înainte de a o dori, cu toată ființa, pe cea a sufletului și să nu dorim să recuperăm orice altceva înainte de a-L recupera pe Dumnezeu în viața noastră. Să ne rugăm, aşadar, mai ales pentru „Despăgubirea SUFLETEASCĂ”, aşa cum ne transmite Troparul, glasul al 2-lea: ,,Mucenicul Tău, Doamne, Mina întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule”! AMIN.
Preot Paroh Năvârcă Ion Marius, Parohia Urdarii de Sus, Gorj